Cea de-a III-a Întâlnire Ecumenică Europeană de la Sibiu s-a încheiat, dar reflecţiile, discuţiile şi comentariile continuă. Deoarece unul dintre punctele culminante ale acestei întâlniri de la Sibiu a fost tocmai discursul admirabil, concret, concis şi apreciat de toţi cei prezenţi al cardinalului Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în cele ce urmează vă supun atenţiei câteva idei din acest discurs.
În prima parte cardinalul a subliniat faptul că în lucrarea ecumenică trebuie căutate punctele comune: "Mi se pare important faptul că nu ne legăm de diferenţele care există între noi, ci ne referim la temelia noastră comună. Ecumenismul creştin nu este numai o problemă legată de sentimentul apartenenţei. Ecumenismul creştin vrea să adeverească recunoaşterea comună a unui singur Dumnezeu, a unui singur Domn Isus Cristos, a unui singur Botez şi a unei singure Biserici, pe care o recunoaştem cu toţii prin crezul nostru comun. Trebuie să luăm în consideraţie în aceste zile această temelie comună şi să ne lăsăm inspiraţi de ea. Fără aceasta am vorbi în zadar".
Apoi vorbitorul a adus în discuţie faptul că ecumenismul este un dar pe care Dumnezeu îl face timpurilor noastre: "Darul ecumenismului este faptul că am recunoscut această apropiere fundamentală şi am descoperit că nu suntem străini unii de alţii şi nici nu ne facem concurenţă unii altora, ci fraţi întru Cristos. Nu putem fi niciodată suficient de recunoscători pentru acest dar. Nu trebuie să lăsăm ca bucuria primirii acestui dar să se stingă vreodată; nici măcar atunci când diferenţele şi problemele ne năpădesc. Nici nu trebuie să renunţăm la ea lăsându-ne convinşi de cei care cred că ecumenismul este un total eşec. Pentru noi ecumenismul este o misiune pe care am primit-o de la Isus Cristos şi un răspuns la chemarea vremurilor. Astfel ne-am întins mâinile unii altora şi nu mai vrem să ne despărţim".
Conştient de responsabilitatea pe care o avem pentru separarea dintre creştini, care întunecă lumina lui Cristos, cardinalul Kasper a adăugat: "Deşi avem acest fundament comun, Isus Cristos, trăim în Biserici diferite. Facem acest lucru contrar dorinţei şi poruncii lui Isus Cristos. Din această cauză nu trebuie să considerăm diferenţele dintre noi ca fiind evidente şi nici să ne obişnuim cu ele sau să le amplificăm. Ele sunt contrare voinţei lui Dumnezeu şi astfel expresie a păcatului; ele sunt eşecul misiunii noastre istorice, anume că lumina ar trebui să mărturisească pe Isus tuturor oamenilor şi să pledeze pentru unitatea şi pacea între oameni. Prin diferenţele dintre noi am întunecat lumina lui Isus Cristos în ochii multor oameni şi care privesc faptele sale cu îndoială".
În continuare vorbitorul întreabă concret: Ce e de făcut? Şi găseşte şi răspunsul: dialogul. "Un ecumenism creştin blând şi care vrea să fie doar amabil cu noi nu ne ajută cu nimic în viitor; ne ajută doar dialogul întru adevăr şi claritate".
Din discurs nu lipseşte nici angajamentul unei căi de urmat: "Permiteţi-mi deci ca după această analiză să spun câteva cuvinte şi despre terapie. Vina acestei mari dureri care a apărut din cauza diferenţelor dintre noi nu trebuie căutată mereu doar la alţii. Toate comisiile istoricilor care au ţinut conferinţe în ultimii ani au arătat că recunoaşterea vinei doar de către o singură parte nu este de ajuns în majoritatea cazurilor dovedite istoric; vina e a ambelor părţi. Acest lucru ar trebui să îl recunoaştem sincer şi apoi să cerem iertare lui Dumnezeu şi fraţilor noştri. Doar o judecată curată ne dă posibilitatea unui nou început. Nu există progres în ecumenismul creştin fără convertire şi fără pocăinţă".
