Ultima carte a papei, semnată Joseph Ratzinger / Benedict al XVI-lea, poartă titlul Isus din Nazaret. Cartea s-a pus în vânzare în librării începând cu 16 aprilie, iar după zece zile în Italia erau vândute 510.000 de exemplare, în Germania 480.000 şi în Polonia 100.000. Ea a apărut în limbile italiană (Ed. Rizzoli), germană (Ed. Herder) şi poloneză (Ed. Wydawnictwo M). În curând va fi tradusă în alte 30 de limbi, printre care şi română.

Traducerea în limba greacă va cuprinde şi o scrisoare a patriarhului ecumenic Bartolomeu I care îşi exprimă "deosebitul şi marele său interes" pentru carte, cu speranţa că va înlesni dialogul teologic, în vederea "unei depăşiri definitive" a divizării dintre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă.

Isus din Nazaret este prima parte dintr-o lucrare în două volume care examinează viaţa publică a lui Isus de la botezul său în Iordan până la schimbarea la faţă. Al doilea volum ar trebui să trateze despre începutul şi sfârşitul drumului pământesc al lui Isus.

Joseph Ratzinger a început scrierea cărţii în timpul vacanţei din anul 2003, dând forma finală la primele patru capitole în vara lui 2004. "După alegerea mea în scaunul episcopal al Romei, am folosit toate momentele mele libere pentru a lucra la ea, scrie el. Deoarece nu ştiu cât timp şi câtă forţă mi se va mai da, m-am decis să public primele 10 capitole".

Cartea oferă o introducere în principiile creştinismului, dar este şi un eseu care păstrează disciplina academică ce caracterizează scrierile şi discursurile teologului Joseph Ratzinger. După cum este notat în prefaţă, lucrarea reflectă căutarea personală a lui Joseph Ratzinger a "chipului lui Isus". Sfântul Părinte prezintă figura lui Isus, după 50 de ani şi mai bine de cercetări, de studii, de lecturi, de meditaţii personale.

Tema centrală a lucrării porneşte de la convingerea că, pentru a putea înţelege figura lui Isus Cristos, este necesar să se pornească de la unirea sa cu Tatăl.

Pentru Joseph Ratzinger, credinţa şi cercetarea critică sunt complementare, nu antagonice. Textul biblic, spune papa, conţine toate elementele necesare pentru a susţine faptul că figura istorică a lui Isus Cristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ pentru a mântui omenirea: "Am încredere în evanghelii, scrie papa. Am dorit să încerc să îl prezint pe Isus din evanghelii ca fiind adevăratul Isus, ca "Isus istoric" în adevăratul sens al expresiei".

Această concluzie este importantă dacă ne gândim că din anii '50 ai secolului trecut se spunea că Isus istoric era diferit de Cristos cel plăsmuit de credinţă şi prezentat de Biserici; în zilele noastre sunt mulţi care gândesc că Cristos prezentat de Biserici este un Cristos fals, un Cristos care nu corespunde realităţii istorice.

Isus din Nazaret are un ochi îndreptat şi spre prezent. Din meditarea asupra ispitirilor lui Isus, de exemplu, derivă învăţătura care pune în gardă oamenii asupra cedării ademenirii de a rezolva problemele lumii fiind atenţi doar la aspectele materiale; întrebarea "Dar cine este cu adevărat aproapele?", pusă în parabola bunului samaritean, devine prilejul de a reflecta asupra responsabilităţilor colonialismului şi erorilor Occidentului faţă de lumea a treia, sau asupra alienării omului care totuşi trăieşte în abundenţa bunurilor materiale.

Cartea afirmă că înţelegerea umanităţii şi divinităţii lui Isus nu este doar un act de credinţă, dar şi de "logică"; este o invitaţie pentru cititori de a se apropia de Isus văzând în el pe Cristos Mântuitorul şi de a străbate, asemenea discipolilor, parcursul vieţii sale publice, începând cu botezul până la schimbarea la faţă.

"Aici se iveşte marea întrebare care ne însoţeşte în întreaga carte, spunea cardinalul Schönborn la prezentarea cărţii: ce anume a adus Isus cu adevărat, din moment ce nu a adus pacea în lume, nici bunăstarea pentru toţi, ori o lume mai bună? Ce a adus? Răspunsul este foarte simplu: Dumnezeu. L-a adus pe Dumnezeu... Aceasta este premisa pentru poruncile iubirii de aproapele. Fără primatul lui Dumnezeu, demnitatea omului nu rezistă mult".