Sub presiunea evenimentelor din Italia, în special după o crimă atribuită unui ţigan român, comunitatea românilor din peninsulă a trecut şi continuă să treacă prin momente de grea încercare. Copii, tineri şi adulţi români au început să fie bătuţi, scuipaţi şi insultaţi în public. Pentru o mare parte dintre italieni, românii au ajuns persona non grata. Ura, violenţa şi xenofobia şi-au făcut loc tot mai mult. Românii au fost luaţi în vizor.
În ciuda tuturor etichetărilor şi batjocorilor, românii din Italia s-au rugat în comunităţile lor pentru Giovanna Reggiani, femeia ucisă, precum şi pentru victimele provocate de conaţionali. Au existat de asemenea numeroase mărturii de solidaritate.
Apelul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea lansat duminică, 4 noiembrie, la tratarea relaţiilor dintre populaţiile migrante şi populaţiile locale "în spiritul acelei înalte civilizaţii morale, care este rod al valorilor spirituale şi culturale ale fiecărui popor şi ţară", a avut un puternic impact asupra opiniei publice din Italia.
A urmat apoi audienţa acordată de Sfântul Părinte premierului Călin Popescu Tăriceanu, miercuri, 7 noiembrie, la începutul unei vizite de lucru pe care acesta o făcea în Italia. Într-un interviu acordat secţiei române Radio Vatican cu privire la conţinutul colocviului şi impresiile personale, primul ministru spunea: "Am remarcat poziţia Sfântului Părinte care a făcut apel la adoptarea unei atitudini de curtoazie morală. Mi s-a părut o declaraţie de mare nobleţe sufletească şi eleganţă care sunt convins că a avut o influenţă asupra oamenilor politici nu numai italieni, ci şi asupra oamenilor politici români care riscau şi ei să inflameze situaţia prin declaraţiile lor".
Că nu poate fi etichetat un popor după faptele unui singur individ a fost înţeles şi de alţii care şi-au păstrat calmul şi realismul. Scrisoarea de solidaritate trimisă în ziua de 7 noiembrie comunităţii românilor din Italia de către Centrul Studii Emigraţie din Roma este relevantă. Centrul este condus de Congregaţia "Sfântul Carol" a Părinţilor Scalabrinieni. De peste un secol aceşti călugări se dedică emigranţilor de pe toate continentele.
"Tuturor fraţilor noştri români - cea mai numeroasă comunitate de imigranţi din Italia - şi celor care astăzi sunt înfieraţi drept cauză a nesiguranţei în Italia vrem să le reînnoim public solidaritatea noastră". Prea mulţi au susţinut faptul că "trebuie să ne apărăm şi să respingem agresorii şi să expulzăm românii (aproape nimeni nu se opreşte să precizeze termenii acestor afirmaţii şi se uită astfel femeia rrom care s-a întins pe asfalt în faţa unui autobuz pentru a-l denunţa pe conaţionalul ei, acuzat de asasinarea Giovannei Reggiani), chiar dacă această "legitimă apărare" poate declanşa o adevărată acţiune de vânătoare de om (nu contează dacă a făcut sau nu ceva, dar trebuie să plătească din cauza etniei sale), cum s-a întâmplat în mod ruşinos în cartierul roman Tor Bella Monaca", se spune în scrisoare.
Desigur, rămâne şi din partea noastră, a românilor, de a condamna răul şi de a ne apăra drepturile şi demnitatea. Dar mai ales rămâne să reflectăm asupra locului pe care îl ocupă Dumnezeu în viaţa noastră. Este ceea ce sublinia ÎPS Ioan Robu, preşedintele Conferinţei Episcopilor din România, referindu-se la criza imigranţilor din Italia: "Cazul răsunător întâmplat la Roma trebuie să ne trezească mai ales din punct de vedere moral, încât să ne facă să ne întrebăm care este locul pe care-l ocupă Dumnezeu în societatea românească, pentru că a pleca într-o altă ţară fără o busolă a valorilor morale bine înrădăcinate, a emigra fără nici un fel de siguranţă în privinţa unei locuinţe, a unui loc de muncă şi fără mijloace de subzistenţă nu poate decât să genereze mari probleme".
