În oraşul italian Rimini, au avut loc la 5 noiembrie funeraliile părintelui Oreste Benzi, care a murit la vârsta de 82 de ani. A decedat vineri, 2 noiembrie, în urma unui infarct cardiac. Doisprezece cardinali şi episcopi, peste 300 de preoţi şi mii de credincioşi au participat la înmormântare. Printre aceştia din urmă au fost şi români care, într-un anumit moment al vieţii lor, au găsit prin părintele demnitate şi speranţă.

"Un neobosit apostol al carităţii care şi-a consumat viaţa pentru cei mai din urmă şi lipsiţi de apărare", un "umil şi sărac preot al lui Cristos", un "docil slujitor al Bisericii" care a luat asupra sa "atâtea probleme sociale grave ce frământă lumea contemporană", aşa l-a caracterizat papa Benedict al XVI-lea pe preotul din regiunea italiană Romagna, care este cunoscut prin faptul că a întemeiat Asociaţia "Papa Ioan al XXIII-lea". O asociaţie care se ocupă de cei care suferă, de cei lipsiţi de adăpost, care trăiesc în stradă, de femeile constrânse să-şi vândă trupul, de tinerii care au căzut pradă drogurilor şi care au căutat un sens pentru viaţă, de oamenii umiliţi şi călcaţi în picioare.

Pr. Oreste Benzi a stat timp de 35 de ani în prima linie pentru a asista necăjiţii şi nevoiaşii din toată lumea. "Eu n-am fondat nimic. Au fost săracii care s-au zbătut, care nu ne-au lăsat să adormim", aşa răspundea părintele celor care îl întrebau pentru ce a fondat asociaţia.

Radio Vatican a redat o biografie a părintelui Oreste. În anul 1937, la vârsta de 12 ani, a intrat în Seminarul din Rimini. În anul 1949 a fost hirotonit preot şi, începând din anii '50, fiind asistent al Tineretului Catolic din Rimini, se maturizează în el convingerea de a se dedica adolescenţilor pentru a le propune o "întâlnire de prietenie cu Cristos", fapt ce l-a continuat timp de 50 de ani.

"Îmi amintesc în special - avea să declare părintele mai târziu la Radio Vatican - de o întâlnire în discoteca numită "L'altro mondo", când am vorbit tuturor celor prezenţi amintind că viaţa este profesia unei iubiri infinite, am spus: "Dumnezeu e tare! Câteva aplauze pentru Domnul!". Şi la ora 2.30 noaptea 1.000 de tineri l-au aplaudat pe Domnul. Unul dintre acei tineri m-a oprit apoi şi mi-a zis: "Mulţumesc, părinte, că ai venit!". Şi a adăugat: "Nu ne lăsa singuri!"".

În anii '60 preda religia în diferite licee din regiunea Romagna. A decis să dea viaţă unei asociaţii. Era anul 1968 când a întemeiat Asociaţia "Papa Ioan al XXIII-lea". După 40 de ani asociaţia avea să numere 200 de case-familie, 32 de comunităţi terapeutice, şase case de rugăciune, şapte case de fraternitate şi 15 cooperative sociale în toată lumea, din Tanzania până în Brazilia, din Rusia până în Sierra Leone.

Părintele Oreste este cunoscut, apoi, prin neobosita angajare pentru viaţa pe cale de a se naşte. A spus mereu că în faţa avortului, păcatul cel mai mare este a tăcea. "Dacă toţi catolicii ar începe să strige tare - a fost chemarea sa constantă - această nedreptate ar înceta! Nu sunt vinovaţi numai medicii şi politicienii, ci şi toţi cei care rămân indiferenţi". "În avort, spunea el, avem doi răniţi: unul, mortal, şi este copilul, altul pentru totdeauna, şi este mama. Noi vrem să-i salvăm pe amândoi. Deseori ne ducem să ne rugăm în faţa spitalelor: chiar dacă ne iau în derâdere am văzut că puterea rugăciunii este realmente providenţa lui Dumnezeu".

Părintele Benzi a ars de dorinţa de a face din Cristos inima lumii şi a impresionat prin simplitatea sa, prin zâmbetul său de om disponibil, prin tăria sa, prin curajul său incredibil. Un curaj pe care l-a arătat în a merge "să smulgă" fetele de pe stradă, pentru a le elibera de cei care le exploatau. "Trebuie să se opteze, spunea el, pentru eliminarea prostituţiei sclavagiste şi apoi pentru luminarea acelor fete care au fost eventual eliberate. (...) Parohul, mişcările bisericeşti, acestea sunt avanposturile pentru eliberarea acestor creaturi".

Persoane dependente de droguri, deţinuţi, ţigani: excluşii societăţii nu erau excluşi pentru pr. Oreste. Ultima sa intervenţie publică a fost în contextul gravei situaţii privind prezenţa ţiganilor români în Italia, cerând să nu fie luate măsuri drastice fără a găsi o alternativă.

De unde avea puterea să facă toate acestea? Ne răspunde chiar el: "Pentru a sta în picioare, trebuie să stai în genunchi, deoarece ştie să stea în întregime cu cei săraci cine ştie să stea total cu Domnul".

La Liturghia şi ritul înmormântării au luat parte şi tinere mame fără familie, femei constrânse să se prostitueze, familii care au adoptat orfani, persoane fără adăpost stabil, multe marcate de plaga dependenţei de droguri care au găsit, într-un moment critic al vieţii, un mare ajutor: sprijinul oferit de pr. Oreste Benzi.