Exploratorul suedez Sven Hedin (?1952) povesteşte în cartea sa Viaţa mea ca descoperitor o întâmplare petrecută în una dintre cele 14 călătorii: moartea caravanei sale în pustiul Takla-Macan. Căzând ultima cămilă şi ultimul însoţitor, din lipsă de apă, Hedin a început să cerceteze împrejurimile, cu speranţa de a găsi o sursă de apă. El spune: "Biblia a fost singura carte pe care am luat-o cu mine. Şi chiar de muream, o voiam lângă mine. Dar, ca prin minune, umblând aşa, ca prin noapte, am dat de albia uscată a lui Cotan Daria; ajungând la apă dulce mi-am salvat viaţa. Ca recunoştinţă am numit acel loc Apa dăruită de Dumnezeu.
Sfântul Ioan afirmă în Cartea Apocalipsei existenţa unei ape mai preţioasă decât cea care salvează trupul, dând viaţă veşnică sufletului şi înviere trupului: "Un înger mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede precum cristalul, care ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţei (cetăţii), de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, care aduce douăsprezece roade: în fiecare lună îşi dădea rodul său, iar frunzele copacului erau pentru vindecarea naţiunilor" (22,1-2). Căutaţi această apă!
