A suferi împreună cu Cristos
Caritatea apostolică, religiozitatea şi asistenţa celor săraci au fost caracteristicile sorei Maria Magdalena a Pătimirii. Prin viaţa ei a arătat că suferinţa poate fi valorificată unind-o cu cea a lui Cristos.
Maria Magdalena (numele său real fiind Constanza Starace) s-a născut la Castellammare di Stabia (Italia), la 5 septembrie 1845. A fost primul dintre cei şase copii al unei familii înstărite. S-a bucurat în familie de o educaţie profund creştină. Dând dovadă de o inteligenţă vie, a frecventat şcoala de la vârsta de patru ani şi a rămas impresionată de sărăcia multor copii. La vârsta de 12 ani a intrat în convent, dar după doi ani a fost îndemnată să părăsească ordinul din cauza sănătăţii sale şubrede.
Întorcându-se în familie a rămas mereu ataşată de o viaţă spirituală profundă, trăind consacrarea în cel mai sublim mod. Lucra cu multă râvnă pentru binele oamenilor şi era un exemplu pentru cei din jur, ajungând să fie numită "călugăriţa casnică". A dorit să intre într-un ordin de clauzură, dar părinţii s-au opus vehement.
A aderat în anul 1867 la ordinul terţiar "Slujitoarele Mariei" şi a fost luată în grijă de către episcopul Francisc Xaveriu Petagna. A organizat Uniunea Pioasă a Fiicelor Mariei, ocupându-se în mod deosebit cu predarea catehismului, reabilitarea tinerelor decăzute şi orfanelor, oferindu-le şi locuinţă. Într-un mod deosebit s-a ocupat de cei bolnavi, abătându-se asupra oraşului nenumărate epidemii de holeră.
La 27 mai 1871 episcopul Petagna a numit-o pe Constanza Starace superioară, aceasta primind şi numele de Maria Magdalena a Pătimirii. S-a născut astfel la Castellammare di Stabia Congregaţia "Compasionistele Slujitoarelor Mariei".
Noul institut a început activitatea mai întâi în localitatea Puglie şi apoi în Campania. Maria Magdalena s-a dedicat toată viaţa formării spirituale a fiicelor sale, fiindu-le un ghid în activităţile apostolice.
La 10 noiembrie 1893 Congregaţia "Compasionistele Slujitoarelor Mariei" a obţinut asocierea la Ordinul "Servitoarele Mariei". Papa Pius al XI-lea a dat aprobarea oficială a ordinului la 10 iulie 1928.
După tragedia Primului Război Mondial, cu toate că era înaintată în vârstă şi bolnavă, s-a dedicat cu multă generozitate îngrijirii celor bolnavi, răniţi şi orfani. A unit suferinţele proprii cu cele ale lui Cristos, care prin suferinţă a mântuit întreaga lume. A conştientizat puterea virtuţilor şi a exemplului bun, dat chiar şi în faţa unor oameni fără credinţă. În acest sens a afirmat: "Virtuţile sunt ca soarele, dacă întâlneşte uşi închise, intră pe fereastră".
Sora Maria Magdalena a Pătimirii, din cauza unei boli la plămâni, a murit la 13 decembrie 1921 la Castellammare şi a fost înmormântată în sanctuarul "Scanzano di Stabia". Papa Ioan Paul al II-lea a declarat-o venerabilă la 7 iulie 2003, iar anul acesta, la 15 aprilie, în catedrala din Castellammare di Stabia va fi beatificată.
Carisma congregaţiei constă în adorarea lui Isus suferind, împreună cu sfânta Fecioară Maria îndurerată, iubirea faţă de aproapele, a participa împreună cu Maria la opera de răscumpărare a lui Cristos în lume. Surorile "Compasionistele Slujitoarelor Mariei" continuă şi astăzi slujirea lor în favoarea copiilor, tinerilor şi bătrânilor.
