ÎNTC 2006 - Şumuleu Ciuc

O aripă de rezervă...

Spunea cineva că oamenii sunt îngeri cu o singură aripă: pot să zboare doar dacă îmbrăţişează o altă persoană. Este cunoscută capacitatea pe care o au tinerii de a face să cadă barierele dintre oameni atunci când descoperă valorile umane şi religioase şi când se angajează cu multă convingere să le trăiască din plin. Sunt capabili să întindă aripa, să se înalţe şi să înalţe şi pe aproapele.

Cea de-a X-a Întâlnire Naţională a Tineretului Catolic din România, ce a fost organizată de Dieceza Romano-Catolică de Alba-Iulia şi s-a desfăşurat la Şumuleu Ciuc în perioada 23-27 august, a dorit să fructifice tocmai această bogăţie pe care o au tinerii. Sub motoul "Voi toţi sunteţi fraţi" (Mt 23,8) întâlnirea a avut ca temă Reconcilierea dorind, în primul rând, să îi ajute pe tineri să îl pună pe Cristos în centrul vieţii lor şi să se formeze pentru a mărturisi cu bucurie credinţa lor, dar şi să redescopere fraternitatea ce ar trebui să existe între toţi oamenii. Tema reconcilierii a fost aleasă ţinând cont şi de situaţia specifică zonei în care s-a desfăşurat ÎNTC 2006, adică de tensiunile care mai există între oameni, dar a trecut graniţele acestei probleme reflectându-se şi asupra reconcilierii cu Dumnezeu şi cu viaţa proprie, reconcilierii cu aproapele şi reconcilierii între comunităţi, Biserici şi naţiuni.

Cum au trăit tinerii aceste zile? În general atmosfera specific tinerească nu a lipsit: dorinţa de a cunoaşte alte persoane, bucuria de a fi împreună cu alţi tineri, curajul de a reflecta şi de a medita, necesitatea de a se reculege şi de a se ruga. Mai ales în grupurile mici ce s-au constituit după cateheze tinerii au reuşit să depăşească prejudecăţile, să descopere noi lucruri care îi unesc şi să depăşească ceea ce îi desparte. Diversitatea de limbă, de cultură şi de tradiţie nu i-au împiedicat pe majoritatea tinerilor să se simtă împreună ca fiind prieteni ai lui Cristos. Problemele nu au lipsit, câteva aripi s-au rupt, dar... cele rele să se spele, cele bune să se adune!

Cum au participat tinerii din Dieceza de Iaşi la ÎNTC 2006? Din dieceza noastră au participat aproximativ 170 de tineri din doar 18 parohii. În general au fost prezenţi tinerii care se implică în mod constant în activităţile parohiale şi diecezane. Aceştia au fost caracterizaţi de un spirit de responsabilitate exemplar. Pentru ei momente importante, dincolo de cele pregătite de către organizatori, au fost cele în care PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă au fost în mijlocul lor.

Care au fost aspectele pozitive ale ÎNTC 2006? Probabil cel mai mare câştig a fost că tineri de naţionalităţi diferite au avut ocazia să se întâlnească şi să se cunoască mai bine. S-a observat apoi o participare numeroasă la momentele de formare referitoare la viaţa spirituală (vocaţia, discernământul spiritual, rugăciunea...) şi la pastoraţia tineretului. Acesta este un semn că tinerii nu se dau înapoi în faţa propunerilor serioase care sunt semnificative pentru viaţa lor.

Au fost şi aspecte negative la ÎNTC 2006? Bineînţeles! Nimeni nu s-ar fi aşteptat ca totul să fie perfect. Probabil lucrul cel mai dureros a fost că, în ceea ce priveşte partea liturgică, nu s-a reuşit să se ofere tinerilor celebrări intense şi semnificative, acest lucru fiind cauzat de diversitatea de limbă din cadrul celebrărilor, de lungimea acestora şi de diversitatea de rituri. Cu toate acestea au existat numeroşi tineri care au trăit intens din punct de vedere spiritual aceste zile, acest lucru însemnând o înnoire pentru ei.

Viaţa înseamnă să îţi întinzi aripa, singura aripă, spre semenul tău, să te înalţi împreună cu el, fără a privi la diferenţe, ci la orizontul pregătit de cel care este maestrul zborului! Viaţa înseamnă să îţi întinzi aripa mai ales spre cel care are aripa frântă... de suferinţă, de neîncredere, de disperare şi ştiind că aceştia nu sunt puţini să îi ceri lui Dumnezeu o aripă de rezervă!