Pelerinaj la Lourdes

Un grup de pelerini din Dieceza de Iaşi, la care s-au adăugat şi alţii din Arhidieceza de Bucureşti, Spania şi Italia, între 7 şi 11 septembrie, au avut fericirea să urce până la poalele munţilor Pirinei, acolo unde cu mulţi ani în urmă Fecioara Neprihănită a binevoit să-şi aşeze picioarele pe stânca din Grota Massabielle a îndepărtatului Lourdes, la 11 februarie 1858. Un moment şi un loc privilegiat din istoria Bisericii şi din viaţa de credinţă a celor ce cred în Dumnezeu şi o cinstesc şi preţuiesc pe Maica Domnului.

Din momentul întâlnirii Bernadetei Soubirous cu "frumoasa doamnă" care îşi va spune mai târziu şi numele: "Eu sunt Neprihănita Zămislire", a început un lung drum al pelerinilor spre acest loc binecuvântat şi s-a deschis un centru mondial de pelerinaje pentru ca fiecare în credinţă să retrăiască întâlnirea cu divinul, cu frumuseţea, cu credinţa şi speranţa de convertire şi cu dorinţa de însănătoşire trupească, dar mai ales sufletească, cu Fecioara Preacurată de la Lourdes.

Nu exagerez cu nimic, ajungând la Lourdes, în apropierea de Grota Massabielle fiecare simte pentru câteva ceasuri şi zile că ţine locul Bernadetei care s-a bucurat să stea în preajma acelei doamne care luminează, încurajează şi îmbucură ochii, dar mai ales sufletul. De fapt lângă grotă nu este prezentă nici o figură care s-o reprezinte pe Bernadeta, ci doar locul unde a stat ea în preajma Neprihănitei pentru ca fiecare să se simtă pentru câteva clipe "Bernadeta", - surprinsă şi fericită.

De atunci au trecut 150 de ani de continuă retrăire a clipelor pe care le-a simţit Bernadeta, şi milioane de pelerini ce s-au îndreptat spre Lourdes au încercat în spirit să retrăiască experienţa acelei fericite tinere din localitatea aşezată la poalele munţilor Pirinei.

Cum e şi firesc de acest moment privilegiat s-au bucurat mii şi milioane de pelerini ajunşi aici din toate colţurile lumii, mânaţi de un singur dor: de a o întâlni în spirit pe cea care s-a învrednicit să-i vorbească Bernadetei şi prin ea lumii întregi despre rugăciune - rugăciune şi penitenţă, convertire şi penitenţă. Imaculata a venit la Lourdes nu pentru Bernadeta, ci pentru lume, pentru oameni, pentru toţi fiii lui Dumnezeu. Mesajul adus la grota din Lourdes este evanghelic şi se îndreaptă spre toţi. De aceea, suntem martorii unui astfel de fluviu de pelerini care o caută pe Maria şi doresc să simtă mesajul ei, precum şi mângâierea şi încurajarea ei pe drumul vieţii, pe drumul spre Cristos.

Spre acest loc s-au îndreptat şi au ajuns pelerini şi din ţara noastră fie în grup, fie în mod particular. Unul dintre aceste momente semnificative a fost cel din 1885 când o delegaţie din Muntenia şi Moldova a purtat la Lourdes steagul românesc în mijlocul căruia se afla imaginea Preacuratei, iar în jurul ei cuvintele memorabile: "Adu-ţi aminte, Marie, şi de Ţara Românească", iar deasupra cu scris mare: România. Sub imaginea Mariei erau reprezentate stema oraşului Bucureşti, capitala ţării, iar mai jos stemele judeţelor Iaşi, Bacău, Galaţi, Brăila şi Craiova.

Arhiepiscopul de Bucureşti şi episcopul de Iaşi au avut reprezentanţi în persoana preoţilor Joseph Bordron şi Daniele Pietrobono, OFMConv. Mica delegaţie de atunci a crescut an de an, iar la 120 de ani de la aducerea primei statui a Maicii Domnului de la Lourdes în Dieceza de Iaşi (la Butea) s-a putut organiza marele pelerinaj diecezan cu participanţi din toate zonele Moldovei ca şi din Arhidieceza de Bucureşti, numărul participanţilor ajungând la 200.

Un mare eveniment, o mare bucurie pentru toţi cei care s-au înscris la acest moment istoric.

Toţi s-au simţit privilegiaţi să stea lângă statuia Maicii Domnului din Grota Massabielle şi toţi i s-au adresat Mariei în rugăciuni şi cântări, aşa cum a făcut-o Bernadeta şi cum au făcut-o milioanele de pelerini sosiţi la poalele munţilor Pirinei.

Am putea compara aceste clipe cu cele petrecute pe Muntele Schimbării la Faţă de către cei trei apostoli: Petru, Ioan şi Iacob, care s-au învrednicit să simtă prezenţa lui Dumnezeu în persoana lui Cristos - maestrul lor, care şi-a arătat adevărata faţă dumnezeiască şi care i-a cucerit într-atât încât Petru a spus în numele tuturor: "Doamne, ce bine ne este nouă aici", nevoind parcă să plece mai departe spre Ierusalim. Dar realitatea a fost alta, drumul lor trebuia să continue şi să meargă la fraţii lor ca să dea mărturie despre clipele trăite sus pe munte (cf. Mt 17,1-9).

Şi noi, pelerinii români, la Lourdes am simţit aceeaşi atmosferă - întâlnindu-l pe Dumnezeu care ni s-a descoperit şi nouă prin Maria, prin imaginea şi mesajul ei evanghelic - încât am fi voit să rămânem mereu acolo, spunând cu Petru "Ce bine ne este nouă aici". Dar drumul nostru trebuia să continue, trebuia să coborâm din Pirinei de lângă Grota Massabielle, din minunatul templu cuceritor al Lourdesului, spre casă, ca să spunem şi altora minunile făcute de Domnul prin Cea Preacurată, prin Maria, mama noastră; să povestim şi altora despre atmosfera cerească şi mariană de la Lourdes, locul mondial al pelerinilor veniţi din toată lumea.

Aşadar, cele trei zile trăite la Lourdes ne-au marcat şi ne-au întărit ca să ne întoarcem acasă trecând pe la fraţii noştri în credinţă din alte părţi ca apoi să intrăm şi în cimitirul din Sighetu Marmaţiei, pentru a întâlni spiritul neînfricat şi curajos al episcopului Anton Durcovici, marele devot al Maicii Preacurate care ne-a lăsat ca testament consacrarea la inima ei în anii grei ai dictaturii şi ai întunericului.

După Vinerea Mare din perioada ateistă s-au arătat anii învierii la credinţă şi iubire.

Pe acest drum am înaintat spre Lourdes şi cu aceeaşi credinţă ne-am întors acasă la Ierusalimul nostru pentru a da şi noi mărturie că Maria nu uită niciodată pe fiii săi.

O, Marie, ocroteşte mereu poporul tău!

Iaşi, 21 septembrie

Petru Gherghel, episcop de Iaşi