Din seria primilor sfinţi ridicaţi la cinstea altarelor de papa Benedict al XVI-lea face parte şi Alberto Hurtado Cruchaga, preot iezuit din Chile, un "adevărat contemplativ în acţiune".
"Sunt bucuros, Doamne"
Papa Benedict al XVI-lea a încheiat Anul Euharistiei şi Sinodul Episcopilor şi a celebrat Ziua Mondială a Misiunilor canonizând primii cinci sfinţi ai pontificatului său duminică, 23 octombrie 2005.
"Sfânt este acela care e atât de fascinat de frumuseţea lui Dumnezeu şi de adevărul său perfect încât este transformat progresiv", a spus papa în predica sa, rostită în italiană, poloneză, ucraineană şi spaniolă. "Pentru această frumuseţe şi pentru acest adevăr este gata să renunţe la tot, chiar la sine însuşi", a spus Sfântul Părinte. "Îi ajunge iubirea lui Dumnezeu, pe care o trăieşte în slujirea umilă şi dezinteresată a aproapelui, în special a celor care nu sunt în măsură să îl răsplătească".
Între cei cinci sfinţi canonizaţi se află şi Alberto Hurtado Cruchaga. S-a născut în Vina del Mar, Chile, la 22 ianuarie 1901. La vârsta de patru ani a rămas orfan de tată. Din această cauză experimentează din fragedă copilărie ce înseamnă să fii sărac, să nu ai locuinţă şi să depinzi de mila celorlalţi. Nu s-a lăsat descurajat de vicisitudinile vieţii. Ba mai mult, când a ajuns să studieze la Colegiul Iezuit din Santiago a dobândit un viu interes pentru săraci, alături de care a petrecut mult timp după-amiezile duminicilor în cele mai mizerabile cartiere.
A intrat în noviciatul Societăţii lui Isus în Chillan la 14 august 1923. A studiat ştiinţele umaniste la Cordoba, în Argentina; filozofia şi teologia în Spania şi Belgia. A fost hirotonit preot în Belgia, la Louvain la 24 august 1933, iar în 1935 a obţinut doctoratul în pedagogie şi psihologie. Reîntors în Chile în ianuarie 1936, şi-a început activitatea de profesor de religie şi pedagogie. A condus frecvent zile de reculegere şi a oferit îndrumare spirituală la mulţi tineri.
În octombrie 1944, în timpul unor zile de reculegere, s-a simţit îndemnat să facă apel la cei care îl ascultau să se gândească la săracii oraşului, în special la numeroşii copii ai străzii din Santiago. Această cerere a primit un răspuns prompt şi generos. A fost începutul iniţiativei pentru care pr. Hurtado este cunoscut în mod special: o formă de activitate caritativă care a asigurat nu numai adăpost, ci şi un mediu de familie pentru cei lipsiţi de locuinţă: "El Hogar de Cristo" - Casa lui Cristos. A deschis multe case de acest gen pentru copii, pentru femei şi pentru bărbaţi, în unele case existând centre de reabilitare sau şcoli de meserii.
O boală oribilă, cancerul pancreatic, l-a adus în scurt timp la sfârşitul vieţii sale. În agonia sa era auzit adesea spunând: "Sunt bucuros, Doamne". A murit la 18 august 1952. Apostolatul său a fost o expresie a iubirii personale pentru Cristos. A fost caracterizat de o mare iubire pentru copiii săraci şi abandonaţi, un zel luminat pentru formarea laicilor, şi un sentiment viu al dreptăţii sociale creştine.
Papa afirma despre Alberto Hurtado că a fost "un adevărat contemplativ în acţiune. În iubire şi în încredinţarea totală voinţei lui Dumnezeu a găsit puterea pentru apostolat. A înfiinţat casa lui Cristos pentru cei mai nevoiaşi şi pentru cei fără locuinţă, oferindu-le un mediu familial plin de căldură umană". La ceremonie s-au aflat peste 7.000 de pelerini din Chile, care, alături de preşedintele lor, au răspuns cu urale şi cântece de fiecare dată când papa menţiona numele noului canonizat din ţara lor.
Alberto Hurtado Cruchaga a fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea la 16 octombrie 1994, iar apoi canonizat de papa Benedict al XVI-lea, la 23 octombrie 2005. Prelucrare de Gabriel Trişcă
