Îmi place mult s-ascult ciocârlia. Şi cea din văzduh şi cea cântată la nai de inegalabilul Gheorghe Zamfir. Acum însă am uitat de ciocârlie şi de cântecul ei frumos pentru că s-a întâmplat un lucru tragic în lumea păsărilor de curte. Aşa din senin, sau, mai bine spus, de la păsările de sus a venit un virus aducător de moarte pentru păsări şi pentru om. Spaima s-a răspândit ca un fulger şi îndată oamenii s-au năpustit asupra păsărilor pentru a le ucide. Unii priveau cu multă milă la televizor cum erau arse atâtea păsări. Alături de cele virusate au fost arse şi o mulţime de păsări nevinovate. Păsările n-au avut un sindicat al lor care să le spună oamenilor: "Oare veţi ucide pe cele nevinovate împreună cu cele vinovate? Dacă într-un sat s-ar găsi numai cinci păsări virusate, oare nu veţi cruţa pe celelalte? Voi, oamenii, imediat vă revoltaţi împotriva lui Dumnezeu, când la un cutremur, alături de oameni păcătoşi, mor şi copii nevinovaţi şi noi să nu ne revoltăm când ne ucideţi fără milă?". "Ciocul mic", au spus oamenii, şi le-au aruncat laolaltă în cuptorul cu foc.
Ceea ce s-a întâmplat cu păsările din jurul Deltei a fost un fel de Sodoma şi Gomora. Focul a purificat totul. În trecut fuseseră arşi oamenii, acum păsările. Atunci au fost arşi oamenii pentru a nu se răspândi virusul necurăţiei, acum păsările, pentru a nu se răspândi gripa aviară. Doar Lot, cel drept, cu familia sa, a fost salvat de focul venit din cer asupra Sodomei şi Gomorei.
Sunt prea mulţi viruşi care ameninţă viaţa planetei noastre. Cum se nasc ei şi cum apar, mai puţin ni se explică. Ne trezim cu ei în curte, veniţi de sus sau din altă parte. Virusul e un lucru mic, dar poate distruge nenumărate vieţi. Virusul gripei aviare a fost luat în seamă cu rapiditate şi oamenii au acţionat în forţă pentru eliminarea lui. Nu tot aşa se întâmplă cu alţi viruşi. Ba din contra, sunt favorizaţi, crescuţi în culturi speciale şi serviţi prin mijloace media pentru a distruge suflete nevinovate. Nimeni nu este alarmat şi se consideră o stare de normalitate convieţuirea cu viruşii aducători de moarte. Dacă o emisiune la televizor este prevăzută cu semnul AP (acordul părinţilor), asta nu înseamnă că virusul nu se transmite. Copilul care stă cu telecomanda în mână, când părinţii lui lucrează prin ţări străine, nu poate fi oprit de bunica lui sau de vecină pentru a primi virusul care-i este servit de cei care cu toată libertate îi dau drumul să umble nestingherit. Viruşii pătrund în casele oamenilor şi sunt atâtea focare de infecţii. Unele infecţii se văd, altele nu se văd. Lumea este îmbolnăvită sufleteşte. Ceea ce este mai grav, este că nu se caută mijloace de vindecare, nu se caută medici pentru suflete. Unora li se pare că trăiesc, dar de fapt sunt morţi. Fel şi fel de viruşi au pătruns în sufletele lor şi viaţa nevinovată a dispărut demult. Pe timpul Sodomei şi Gomorei nu existau atâtea posibilităţi pentru transmiterea lucrurilor rele cum există în zilele noastre. În câteva secunde toată planeta se poate molipsi de un virus care este pus pe piaţă.
Ciocârlia încă mai cântă sus şi mi-e dor să o ascult. Mi-e teamă însă că va fi vânată de cineva care vrea să distrugă tot ce e frumos în lumea asta. Mi-e teamă că urâtul şi hidosul vor cuceri prea multe spaţii. Mi-e teamă că vom rămâne doar cu viruşi dacă nu vom sări la timp să apărăm ceea ce este frumos şi vrednic de cinste. Avem nevoie de vaccin antivirus creat în laboratoarele Bisericii. Avem nevoie de un vaccin care să distrugă ceea ce este rău în noi. Şi acest vaccin există. Este pus la dispoziţie oricând pentru orice om şi este gratuit. E un vaccin care dacă este luat ai garanţia că vei trăi şi nu va fi cazul să fii aruncat în focul iadului.
Pasărea pe gripa ei piere şi omul pe neglijenţa lui. Dacă îţi mai place cântecul ciocârliei încă nu e totul pierdut. E ceva care te mai poate atrage spre cer, spre înălţimile albastre, dincolo de zborul păsărilor migratoare care poartă virusul periculos, dincolo, mai sus, unde totul este curat.
