Spune, ai primit vreodată un ou-surpriză? Da, exact, un ou-Kinder! Oricum, chiar dacă nu ai primit niciodată un ou-Kinder, fără îndoială că ştii cum arată: e un ou de ciocolată învelit în staniol, în interiorul căruia se află un alt ou din plastic în care se găseşte o surpriză. Ideea oului-Kinder e destul de veche, iar unele din figurinele-surpriză au câştigat între timp valoare colecţionară, fiind vândute, cumpărate sau obţinute la schimb. Există chiar şi vitrine speciale pentru păstrarea acestor figurine. Iar ultima noutate este că în fiecare al şaptelea ou-Kinder se află în miniatură unul dintre eroii trilogiei Stăpânul inelelor. De ce-ţi spun toate acestea? Simplu: recent am primit şi eu un ou-Kinder. Era chiar după ce vizionasem împreună cu nişte prieteni filmul lui Mel Gibson, The Passion of the Christ. Oul îl primisem intenţionat, ca să-mi amintească de film - o ilustraţie modernă a Paştelui.

În Vinerea Mare, Isus a murit pe cruce. Trupul lui fusese zdrobit (la fel cum de atunci încoace, an de an, e zdrobită coaja oului roşu în dimineaţa de Paşti: "Cristos a înviat!" "Adevărat a-nviat!"). Ucenicii lui erau derutaţi, înspăimântaţi de evenimentele care se derulaseră cu atâta repeziciune. Dar surpriză! Această zdrobire avea să dezvăluie întregului univers ceva inedit, ceva cu totul neaşteptat: Dumnezeu intervine şi îl învie pe Isus din morţi. Isus trăieşte din nou, însă de data aceasta ca Domn al domnilor şi Rege al regilor. Nu, nu este un spot publicitar de Paşti, ci are de-a face în mod nemijlocit cu mine şi cu viaţa mea. Acest Isus cu trupul zdrobit, mort şi înviat, ascunde ceva extrem de preţios în jertfa sa de pe cruce: e vorba de iertarea vinei mele, împăcarea mea cu Dumnezeu, împreună cu speranţa învierii şi a vieţii veşnice. Un vechi proverb german spune: "Aşa cum puiul iese din găoacea oului, aşa a desferecat Isus porţile mormântului." Biruinţa lui Dumnezeu asupra morţii, viaţa nouă - iată ce sărbătorim de Paşti! Cum nu poate coaja oului să ţină captiv puiul înlăuntrul ei, la fel nu pot mormântul şi moartea să-l ţină captiv pe Cristos cel răstignit.

Dumnezeu l-a înviat din morţi, l-a readus la viaţă, dar nu la vechea viaţă, ci la o nouă viaţă. "Coaja" mormântului s-a spart în noaptea învierii. Cristos a înviat! Isus e viu şi el trăieşte în vecii vecilor! Asta vrea să ne amintească oul de Paşti, devenind astfel un simbol şi pentru viaţa mea. Deoarece Isus a frânt boldul morţii, a zdrobit puterea morţii, mormântul nu mă mai poate ţine nici pe mine în captivitate. Deoarece Isus a pătruns prin moarte la viaţă, sărbătoarea Învierii înseamnă şi pentru mine intrarea în noua viaţă.

Aceasta este speranţa Paştelui, bucuria Învierii. Aşa cum coaja oului nu poate ţine ferecat puiul, tot aşa moartea nu mă mai poate ţine ferecat nici pe mine. De fapt, nu doar moartea, dar nici îngrijorarea, nici suferinţa.

Acesta este mesajul oului dăruit sau primit de Paşti, fie el de ciocolată sau de marţipan, înroşit cu frunze de ceapă sau încondeiat cu artă şi migală, fiert sau suflat, ascuns în iarba crudă sau aşezat cu grijă într-un coşuleţ de nuiele.

"Aşa cum iese puiul din găoacea oului, aşa a desferecat Isus porţile mormântului". Fie ca şi pentru tine, oriunde te-ai afla, aceste sărbători sfinte să fie pline de pace, bucurie, lumină şi speranţă. Sărbători binecuvântate! Cristos a înviat!

(După Heinrich Schmidt şi Ulrich Mack, prelucrare, HeartStrings, Însemnări din vale, 14 aprilie 2004)