Karl Friedrich Stumpf-Brentano (? 1884), profesor de istorie la Innsbruck, era pe patul de moarte şi a chemat la sine soţia şi copiii, a dat mâna cu fiecare şi le-a făcut tuturor semnul crucii pe frunte. Apoi a zis: "Ştiinţa, frumuseţea, onoarea, puterea; totul este un nimic fără credinţă. Numai credinţa ne ajută să înfruntăm viaţa, ba chiar şi moartea".
Omul acesta a fost condus de învăţătura aceluia care a spus: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa... Eu sunt lumina lumii".
Au trecut de atunci două războaie mondiale. Valurile întunericului s-au revărsat asupra omenirii: senzualismul, lăcomia de avere, lăcomia în băutură etc. În special, cei tineri cad pradă în ghearele senzualismului.
O mamă îşi creşte bine copiii şi doreşte ca ei să rămână credincioşi lui Isus Cristos. Fata mai mare, după terminarea liceului, este trimisă mai departe la facultate într-un oraş mare. La început s-a ţinut de biserică, dar în curând cade în mrejele întunericului. Sâmbăta seara începe să meargă la discotecă; a doua zi uită să mai meargă la biserică. Ba şi mai mult, e atrasă de prietenia unui coleg, student şi el. Mama aude şi o dojeneşte, dar tânăra, cu multă îndrăzneală, îi răspunde: "Mamă, lucrurile s-au schimbat, ai rămas în urmă cu idei învechite".
Da, ai dreptate, tinerico, lucrurile s-au schimbat mult. O vedem cu ochii la tot pasul. Tehnica modernă l-a uluit pe om. Nu mai mergem pe jos, sunt tot felul de maşini, avioane, rachete; cunoaştem tot ce este prin stele; vorbim la distanţe mari. Tot felul de invenţii îl năucesc pe bietul om.
Dar un lucru nu trebuie să-l uităm: numai Dumnezeu nu se schimbă. El, care l-a creat pe om şi l-a aşezat pe acest pământ, a dat nişte norme după care el să se conducă, iar acestea nu se schimbă şi nici nu se vor schimba.
În urmă cu vreo două sute de ani, Garcia Moreno, preşedintele Republicii Ecuador, om foarte credincios, ucis de o mână criminală, a strigat cu ultimele sale cuvinte: "Dumnezeu nu moare!"
Regele David, în una dintre cântările sale, zice: "La început ai întemeiat pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. Ele vor pieri, dar tu rămâi şi toate se vor învechi ca un veşmânt. Dar tu eşti acelaşi şi anii tăi nu se sfârşesc" (Ps 101,37).
În urmă cu trei mii de ani, pe muntele Sinai, Dumnezeu i-a spus lui Moise prin cele zece porunci: "Să nu faci fapte necurate". În noua lege, sfântul Paul le scrie primilor creştini: "Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie". Aşadar, cine nesocoteşte aceste lucruri, nu pe om îl nesocoteşte, ci pe Dumnezeu care a pus în noi Duhul Sfânt (cf. 1Tes 4).
Ca atare, noi suntem datori să ne conformăm viaţa de creştini după orânduielile lui Dumnezeu, nu după capriciile noastre. Cum trebuie să ne conducem în viaţă nu e cazul să ne înveţe strada şi nici lumea stricată, ci numai Dumnezeu, prin Biserica sa.
Ca tine ştiu că sunt şi alţi tineri. Şi pentru ei am scris aceste rânduri. Adu-ţi aminte de unde ai căzut şi în ce hal ai ajuns!
Aminteşte-ţi de parabola din sfânta Evanghelie despre acel tânăr care, având de toate în casa părintească, a părăsit-o şi a mers în lume. A cheltuit totul şi a ajuns să păzească nişte porci. Stând singur, atins de harul Domnului, îşi revine şi îşi zice: "Mă voi scula şi mă voi reîntoarce la tatăl meu". Tatăl îl primeşte cu mare bucurie şi face o mare sărbătoare. Voi, care aţi alunecat pe căile păcatului, luaţi pildă de la acest tânăr şi întoarceţi-vă la calea adevărului! Se va bucura Dumnezeu din ceruri, se vor bucura îngerii de sus, se vor bucura părinţii şi toţi cei care vă iubesc.
Pr. Anton Bişoc
