La iniţiativa pr. Aurel Iştoc, paroh de Adjudeni, au fost demarate cercetări interdisciplinare care vizează întocmirea unei lucrări monografice dedicate satului Adjudeni, veche şi compactă localitate catolică românească păstorită sute de ani de misionarii franciscani, şi care va vedea lumina tiparului în toamna acestui an. În "Lumina creştinului", nr. 1/1995, a mai fost publicat un articol dedicat Parohiei Adjudeni.
Cercetările se derulează cu oarecare dificultate, din cauza, pe de o parte, a absenţei unor arhive importante, care au ars în 1944 (arhiva Şcolii Primare, a Primăriei Adjudeni şi a Căminului Cultural "Aprodul Purice"), iar, pe de altă parte, din cauza actualei legislaţii arhivistice, care limitează accesul la unele genuri de documente. În acest sens, rămân interzise istoricilor documentele privind viaţa economică a satului, reformele agrare din anii 1864, 1921 şi 1945, confiscarea şi colectivizarea pământurilor, dosarele învăţătorilor, situaţiile şcolare ale elevilor etc.
Înarmaţi totuşi cu răbdare şi optimism, am demarat primele investigaţii arhivistice cu rezultate care, pentru istoria Bisericii locale, au valoare de noutate, corectând, în acelaşi timp, şi unele informaţii eronate vehiculate în istoriografia românească. Astfel, în baza celor cinci registre ale parohiei, cele mai vechi (1775-1873) confiscate de Arhivele Statului în 1975, au putut fi fixate cu exactitate în timp perioadele în care, între anii 1775 şi 1860, centrul parohial a fost stabilit alternativ la Adjudeni, Răchiteni şi Tămăşeni. Conform opiniei lui Iosif Tomassi, vizitator apostolic în Moldova, mutarea centrului parohial era decisă în epocă "după cum a fost judecat oportun şi util" de către parohi. Situaţia era favorizată şi de realitatea că parohiile din Moldova nu erau fondate canonic, aşa cum se întâmpla în Occident.
În anul 1861, a fost redeschisă Parohia Adjudeni, ce va fi păstorită timp de trei decenii de pr. Alfons Manfredi, ctitor în perioada 1879-1880 al primei biserici de piatră la Adjudeni.
Biserica "Coborârea Duhului Sfânt" a fost lărgită şi refăcută în 1928, iar între anii 1973 şi 1984 a fost construită o nouă şi monumentală biserică. Cu ocazia sfinţirii şi consacrării acestei biserici, la 3 iunie 1990, PS Petru Gherghel spunea: "A fost construită prin efortul extraordinar al credincioşilor acestui sat, sub conducerea eroică a pr. paroh Dumitru Adămuţ, mort în timpul lucrărilor, jertfă pusă întru zidirea acestei măreţe biserici, precum şi a preoţilor parohi Ştefan Apostol, Mihai Budău şi Ioan Lucaci".
Capitole speciale au fost dedicate preoţilor originari din Adjudeni, dascălilor, iar informaţiile vor fi completate cu o serie de fotografii inedite, precum şi cu Status animarum din anii 1789, 1804 şi 1808.
Eroii satului vor fi, la rândul lor, omagiaţi într-un scurt capitol, lista conţinând nume precum săteanul Mihăiţă Anton, mort în Războiul de Independenţă din 1877, şi Petru Băcăoanu, participant ca preot confesor pe frontul de Est în anii Celui de-al Doilea Război Mondial. Lista eroilor conţine şi numele preoţilor mărturisitori Petru Băcăoanu, Iosif Alexandru Ghiuzan, Martin Mihoc, Matei Ghiuzan, Iosif Iacob şi Eugen Ghiuzan, arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare de regimul comunist ateu.
Şcoala Primară Adjudeni a fost înfiinţată în anul 1896, în cadrul proiectelor mari dezvoltate de Spiru Haret. Această şcoală a contribuit mult la progresul cultural şi social al satului, la educarea şi formarea a generaţii de elevi pregătiţi de învăţători valoroşi, precum Constantin Madinjac (primul învăţător al şcolii), Gheorghe Namolovanu, Iuliţa Namolovanu, Aurel Cobzaru, Constantin Andrei etc.
Această monografie este un omagiu adus locuitorilor de ieri şi de astăzi ai localităţii Adjudeni, care, în decursul secolelor, i-au impresionat pe misionarii franciscani, păstorii lor sufleteşti, printr-o evlavie nemaiîntâlnită şi un real ataşament faţă de Biserică şi de slujitorii săi.
