Poate că niciodată în decursul pasionantei sale istorii omenirea nu a suportat, la o scară atât de vastă şi într-un fel atât de stăruitor ca în vremea noastră, presiunea factorilor exteriori, care supun individul la o permanentă solicitare psihosenzorială. Automatizarea, ambianţa citadină, atmosfera de zgomot şi de vibraţii de care îndeobşte suntem saturaţi influenţează brutal sau insinuant sensibilitatea fiecărui ins, mai precis sistemele lui biologice, provocând ceea ce psihologii denumesc, cu o expresie generică, uzura existenţială.
Oboseala, surmenajul şi uzura sunt privite ca un fel de trepte de trecere de la aspectele fiziologice la cele patologice ale organismului.
Nu activitatea intelectuală intensă e cauza oboselii şi a surmenajului psihic şi organic, ci nerespectarea unui ritm de viaţă, munca dezordonată, "în asalt", lipsa de somn, de mişcare suficientă, de exerciţiu fizic, ca şi abuzul de cafea, tutun sau alcool.
Anchetele întreprinse recent în unele ţări din Europa occidentală şi din America au scos la iveală consecinţele dramatice ale surmenajului mintal. Astfel, ingineri, medici sau jurişti, pentru a-şi menţine "poziţiile" în lupta de concurenţă, sunt obligaţi să renunţe la spectacole, vizite, lecturi şi, de multe ori, chiar la somn, folosind orele târzii din noapte pentru rezolvarea problemelor legate de propria lor îndeletnicire. O urmare a acestei stări de lucruri este excesul de medicamente, aşa-zise psihotrope, folosite din dorinţa de a se obţine o stimulare sau o linişte spirituală, o evadare sau poate o uitare de sine, fie chiar cu preţul veştejirii corpului.
Relaxarea constituie, ca atare, o nevoie inexorabilă pentru orice individ, un fel de răscruce unde se întâlnesc atât elemente de fiziologie, cât şi de psihologie, care intervin în funcţionarea organismului privit într-o perspectivă unitară. Căci problema cruţării resurselor intelectuale, a capacităţii lor de împrospătare şi refacere dobândeşte o însemnătate crescândă pe măsura modificării structurii sociale a marilor comunităţi umane şi a estompării limitelor dintre munca fizică şi cea intelectuală. Repausul după orele de lucru apare nu numai ca o compensare firească a efortului, ci şi ca o desprindere din automatismele gândirii şi ale rutinei cotidiene.
Se poate spune că reconfortarea obţinută prin somn şi prin odihnă activă reprezintă elixirul muncii intelectuale, secretul reconstituirii rezervelor de energie nervoasă. I.P. Pavlov a denumit somnul "salvatorul sistemului nervos", deoarece nivelurile de excitaţie proprii efortului cerebral sunt înlocuite în timpul somnului printr-o stare de inhibiţie difuză. Ştiinţa contemporană ridică la rang de lege a igienei mintale necesitatea odihnei active prin efort fizic moderat, adică asigurarea repausului organelor obosite şi solicitarea celor odihnite. De aceea, îndrăgirea sporturilor care cer eforturi limitate reprezintă cea mai bună alternativă la oboseala şi stereotipia unor ocupaţii intelectuale prea sedentare sau monotone, exprimând nevoia pe care o simte organismul de a fi solicitat, rând pe rând, de faze de activitate şi de destindere.
În concluzie uzura cotidiană (stresul) poate fi evitată prin:
- refacere prin somn (recuperarea zilnică prin somn - minim şapte ore);
- odihna activă (exerciţii fizice, plimbări);
- gândiţi pozitiv şi căutaţi alte priorităţi;
- discutaţi cu cei din jur şi construiţi relaţii puternice cu cei apropiaţi şi petreceţi timpul cu aceste persoane;
- nu încercaţi să fiţi perfect, fiţi realist;
- formaţi-vă un hobby;
- schimbaţi-vă dieta: mai puţine grăsimi, mai multe legume şi fructe proaspete;
- utilizaţi după sfatul medicului unul din următoarele produse farmaceutice: Magne - B6 (magneziu plus vitamina B6), un comprimat de două ori pe zi pentru adulţi; Oxytex, un comprimat pe zi; Geriforte, un comprimat pe zi, dar repet: după ce vă consultaţi cu medicul dv.
Dr. Doina-Lucia Amza, medic de familie
