- Elena Moldovan (Blaj). "Amintirile sunt legate de psihicul meu şi, inevitabil, aceasta mă atinge cu forţa unui mic cutremur văzând zi de zi cum tineretul de azi aruncă peste bord valorile morale ale societăţii şi când unicul lor ideal de viaţă este banul câştigat prin orice mijloace.

Ca să ieşim din această situaţie este nevoie ca tinerii să aibă modele şi ca alţii să se roage pentru ei. Totuşi, există şi tineri care au optat pentru valorile creştine, ducând lupta cea bună până la capăt.

- Ioan Cojan (Traian, Neamţ). "Preacurata Fecioară Maria, păstrându-şi prerogativele de regină, îşi petrece cerul făcând apostolat pe pământ prin Sfântul Părinte, episcopi, preoţi şi creştinii buni de pe pământ. Fecioara Maria îşi îndeplineşte misiunea luptând cu forţele celui rău şi pentru a contracara influenţa nefastă a satanei din lume. De asemenea, prin multele sale apariţii sfânta Fecioară Maria ne recomandă să ne rugăm sfântul Rozariu şi să-l punem pe Dumnezeu pe primul plan...".

Relatarea dv. este bine venită mai ales acum când suntem în luna sfântului Rozariu. Detalii la întrebarea "în ce condiţii a fost Isus coborât de pe cruce? Cu siguranţă această operaţiune a fost foarte complicată având în vedere mărimea cuielor..." nu există. Din poezia "Te implor, Isuse", care seamănă mai mult cu o rugăciune, am selectat câteva versuri: Cu umilinţă, Isuse bune, te implor / Nu lăsa să devin un pom neroditor, / Nu lăsa să devin un fiu risipitor / Şi nici oaia rătăcită fără de păstor! // Încrezători în Domnul să înaintăm, / Drumul spre cer nicicând să nu-l abandonăm, / Chiar dacă cerul este atât de sus, / Totuşi acolo ne aşteaptă Isus.

- "Un grup de credincioşi" (Jud. Bacău). "Mulţumim din inimă tuturor preoţilor care au participat la sfânta Liturghie a hramului nostru. O mulţumire specială şi deosebită, cu toată recunoştinţa şi prietenia, aducem celui care ne-a păstorit timp de 22 de ani sufletele noastre cu acea iubire şi delicateţe lăsându-ne într-o zi, din ascultarea superiorilor, cu multe suspine şi răni în suflet, care nu se vor vindeca până când Domnul Isus nu ne va da acea bucurie a dreptăţii şi a iubirii sale, şi într-o zi cu siguranţă ne-o va da...".

Suntem convinşi că rândurile dv. le vor citi şi cei cărora le aduceţi mulţumiri. Nu prea am înţeles însă de ce spuneţi că sunteţi nedreptăţiţi? Nu credeţi că este suficient că v-aţi bucurat 22 de ani de munca fostului paroh? Lăsaţi ca aceeaşi bucurie s-o aibă şi alţii... Şi apoi, o persoană care semnează nu reprezintă "un grup".

- Monica Matei (Israel). Vă mulţumim pentru aprecieri.

- Genovica Ivan (Săbăoani) şi Iosif Iacob (Roman). Răspunsuri veţi găsi în unul din numerele viitoare ale revistei.

- A. (Jud. Iaşi). "De la desfiinţarea CAP-urilor foarte mulţi cetăţeni sunt purtaţi prin tribunale din cauza unor creştini care au ocupat terenurile altora unde şi-au construit case şi acum sunt obligaţi prin lege să restituie terenurile persoanelor păgubite care la rândul lor au copii şi au nevoie de terenurile respective... Eu cred că şi preoţii ar trebui să se implice în a-i determina pe cei vinovaţi să despăgubească pe cei în cauză; să fie opriţi de la sacramente cei în cauză pentru că persoanele păgubite fac păcate din cauza lor...".

Multe nedreptăţi s-au făcut în perioada comunistă. Situaţia pe care o prezentaţi este destul de complicată; credem însă că primăria poate da celor păgubiţi terenuri în altă parte sau poate despăgubi în alte forme. Recomandarea noastră este să staţi de vorbă paşnic cu cei în cauză şi împreună cu autorităţile din localitate să găsiţi o soluţie. Oricum, misiunea preotului nu este aceea de a împărţi terenuri şi nici într-un caz oprirea de la sacramente în astfel de situaţii. Misiunea lui este mai degrabă să-i cheme pe toţi la împăcare şi la întoarcere la Dumnezeu...

- S. (Dofteana). "Anul acesta, la 15 august, familia mea şi încă o familie ne-am hotărât să mergem în pelerinaj la Cacica... În ziua de 13 august am pornit spre Cacica şi am ajuns pe la ora 19.00. Deja multe maşini şi corturi fusese instalate. Ne-am instalat şi noi cu cortul acolo unde fusesem dirijaţi... Cu satisfacţie am văzut că alături de noi erau şi două corturi cu tineri. Se lasă întunericul, se face ora 22.00 şi marea majoritate a pelerinilor încep să dea stingerea. Noaptea pune stăpânire din ce în ce mai mult peste tot. Oboseala îşi spune cuvântul la noi în cort cât şi la ceilalţi. Dar cu o excepţie, la grupul de tineri de abia începe activitatea. Se face ora 23.00, 24.00, 01, 02, dar să înceteze câtuşi de puţin nici vorbă. Ba dimpotrivă, zarva era din ce în ce mai mare. În toiul nopţii au aprins şi focul, scânteile sărind peste corturi şi maşini. Oarecum deranjaţi am ieşit afară, atrăgându-le în mod civilizat atenţia; la fel şi alţii care erau prin preajmă. Credeţi că le-a priit observaţia? Mai degrabă aş putea spune că am turnat gaz pe foc... Alcoolul cărat acolo îşi spunea cuvântul... Aşa vocabular din partea unor tineri, mai ales din partea unor fete, nici în cele mai sataniste imagini nu s-a văzut... Aşadar, iată cum înţeleg unii ce înseamnă un pelerinaj, ce înseamnă acest sacrificiu pentru slava lui Dumnezeu".

Relatarea dv. este, într-adevăr, îngrijorătoare. Ne întrebăm şi noi la fel ca dv.: "Oare părinţii lor ştiu toate acestea? Oare cu ce s-au dus ei acasă, spiritual vorbind, de la Cacica?" Soluţia stă, într-adevăr, în pregătirea care se face acasă cu aceia care merg în pelerinaj.