Cât de adevărate sunt cuvintele sfântului Francisc de Sales care spunea: "Creştinul adevărat preferă să fie mai degrabă nicovală decât ciocan, mai degrabă un jefuit decât un hoţ, mai degrabă ucis decât un criminal, mai degrabă un martir decât un tiran".
Pr. Mihai Rotaru, de la a cărui trecere la Tatăl s-au împlinit 30 de ani (+ 26 august 1974), face parte din acel şirag minunat al preoţilor fideli chemării lor, care aduce cinste diecezei, Ordinului Franciscan din care făcea parte şi Bisericii lui Cristos. În ciuda persecuţiilor şi a umilirilor la care a fost supus, idealul nu l-a trădat, de Cristos şi de Biserică nu s-a lepădat, obrazul nu şi l-a pătat.
Ca paroh de Barticeşti între anii 1966 şi 1974, pr. Mihai Rotaru a cultivat în sufletele credincioşilor o adevărată evlavie faţă de sfânta Euharistie, faţă de cuvântul lui Dumnezeu pe care îl predica zilnic şi faţă de Preacurata Fecioară Maria, care de fapt au fost cheia succesului în această comunitate.
Prezenţa PS Petru Gherghel la această comemorare a fost un omagiu şi "o cinstire adusă istoriei creştine locale şi tuturor înaintaşilor noştri în credinţă". Imaginea chipului senin al pr. Rotaru, care a fost prezentat la oferirea darurilor, a trezit în inimile celor prezenţi - preoţi şi credincioşi - amintirea aceluia pe care l-au cunoscut, l-au iubit şi apreciat.
De acest eveniment comemorativ a fost legat şi ceremonialul consacrării altarului de jertfă şi al tabernacolului din biserică. Credincioşii din Barticeşti au dorit mult ca sfinţirea tabernacolului şi consacrarea altarului de jertfă să fie un omagiu faţă de personalitatea pr. Rotaru, un semn de preţuire şi de recunoştinţă. "Ştiu un loc, aici la voi, unde am căutat să mă implic şi în viaţa socială, ca să vă ajut să vă câştigaţi aici, acasă, pâinea cea de toate zilele", spunea el, cu ultimele puteri, în faţa credincioşilor adunaţi la ultima sfântă Liturghie pe care a celebrat-o la Barticeşti.
