Mai sunt doar câteva zile până la Adunarea generală a Sinodului diecezan. De aceea, se recere o sistematizare atentă a chestiunilor ce urmează a fi dezbătute şi soluţionate. În numărul anterior al revistei erau notate câteva perspective pastorale cu privire la preoţi, vocaţii sacerdotale, viaţa consacrată, pastoraţia copiilor şi a tinerilor, precum şi cu privire la implicarea laicilor în Biserică, societate şi cultură. În continuare sunt redate alte perspective pastorale importante.
- în privinţa activităţii caritative a Bisericii şi a grijii faţă de categoriile speciale de credincioşi: să se promoveze voluntariatul laicilor, să se acorde o deosebită atenţie formării persoanelor implicate în coordonarea activităţilor socio-caritative, să se înfiinţeze centre parohiale Caritas, să se încurajeze celebrarea Zilei Mondiale a Bolnavului, în oraşele mari să fie numiţi capelani pentru spitale, să se organizeze colecte de produse şi fonduri băneşti pentru ajutorarea persoanelor cu handicap şi a celor din penitenciare, să se organizeze mai multe activităţi pentru recuperarea persoanelor dependente de alcool şi alte produse halucinante, să se găsească variante concrete pentru a-i ajuta spiritual pe cei din armată etc.
- în privinţa mijloacelor de comunicare socială: să se promoveze acţiuni concrete, cu scopul de a-i modera pe aceia care folosesc în mod abuziv televizorul şi internetul, să se iniţieze cursuri de mass-media în seminarii şi în şcolile catolice, să se creeze alternative pentru folosirea timpului liber (biblioteci şi librării parohiale, reviste locale, întâlniri pentru tineri şi copii, producţii proprii de casete şi CD-uri), să se folosească mai intens mijloacele mass-media moderne în pastoraţie, să se acorde un mai mare interes pentru presa creştină şi să se valorifice Ziua Presei, să se găsească acele căi pentru o mai bună colaborare cu mass-media laică, să se instituie un birou de presă, să se numească un purtător de cuvânt al episcopiei şi delegaţi mass-media, să se înfiinţeze un post de radio sau televiziune al Bisericii Catolice etc.
- în privinţa ecumenismului, a dialogului ecumenic şi a colaborării dintre Biserici: să se adopte o atitudine de iubire faţă de fraţii despărţiţi, să se evite pericolul interpretărilor pătimaşe în prezentarea credinţei catolice, să se înfiinţeze o comisie ecumenică diecezană, să se trateze cu mai multă seriozitate oportunităţile pe care le oferă căsătoriile mixte, să se găsească o dată comună pentru celebrarea Paştelui, să se participe mai des la sărbători şi la momente cu caracter ecumenic, să se vegheze ca gesturile ecumenice să nu fie doar simbolice şi să se evite ambiguitatea, să se promoveze o mai mare sensibilitate ecumenică prin mijloacele mass-media, să se înfiinţeze asociaţii mixte de laici pentru promovarea ecumenismului etc.
- în privinţa emigraţiei: să se trimită mai mulţi preoţi în zonele unde sunt mulţi români catolici, să se realizeze o implicare mai largă a preoţilor care studiază în străinătate, să se facă o analiză permanentă a numărului migranţilor, să se menţină legătura cu cei plecaţi prin mijloacele mass-media, să se facă o pregătire catehetică prealabilă a posibililor emigranţi şi să se întocmească un Îndreptar creştin pentru emigranţi, să se evidenţieze pericolele care îi pândesc pe soţii ce trăiesc "despărţiţi" etc.
- în privinţa bunurilor materiale ale Bisericii şi a administrării lor: să se evite formele de egoism din partea comunităţilor mai bogate şi să se creeze un sistem de ajutorare a parohiilor mici, să nu se impună "taxe diecezane suplimentare", să se înfiinţeze comisii parohiale economice, să se realizeze o documentaţie exactă în ceea ce priveşte patrimoniul, să se instituie o comisie diecezană de specialişti economici, să se acorde atenţie şi structurilor culturale ale diecezei (muzeul diecezan, întreţinerea monumentelor, cercetarea istorică şi teologică) etc.
