Este un sat component al comunei Bârgăuani, judeţul Neamţ, aşezat pe dealurile din dreapta cursului inferior al Moldovei, format în perioada destrămării proprietăţii răzăşeşti şi începutul alcătuirii marilor proprietăţi agricole, când aşezările omeneşti se chemau după numele proprietarului locului. Documentele vremii ne vorbesc despre un proprietar local "Talpă" şi de satul "Şerbeştii lui Talpă".
Catolicii din Talpa sunt - la origine - băjenarii satelor catolice de pe valea Siretului, refugiaţi aici la năvălirea armatelor duşmane din anul 1759. Aşa relatează la Roma prefectul Misiunii, pr. Ioan Hrizostomul Dejoannis, la 9 aprilie 1762: "Patru ceasuri depărtare de la Săbăoani, spre nord, se află un sat format în timpul din urmă cu familii fugite din diferite locuri, în timpul ultimei năvăliri a tătarilor, care s-a întâmplat în anul 1759. Sunt 26 case de catolici, care au împreună 111 suflete: anul trecut - 1761 - şi-au făcut biserică pe care nu au acoperit-o de frică să nu plătească birul la care sunt impuse bisericile. De ei se îngrijeşte preotul din Săbăoani şi un dascăl, care sunt foarte bine pregătiţi la învăţătura credinţei catolice".
Peste acest nucleu iniţial de catolici, s-au adăugat emigranţii transilvăneni catolici din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, nesupuşi la înrolarea în regimentele grănicereşti. După aşezarea lor la Talpa erau peste 70 de familii catolice, care şi-au construit biserică mare şi bine dotată, aşa cum nu mai fusese în Moldova.
Un raport anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1784, propune înfiinţarea a două parohii - Gioseni şi Talpa - pentru că preotul nu poate ajunge în acele locuri, mai ales toamna şi primăvara, când vin apele mari; la Gioseni trebuie să treacă peste râul Siret şi la Talpa peste Moldova. Pentru ca să ajungă la locurile indicate - pe căi ocolite şi îndepărtate -, dacă erau chemaţi la bolnavi, aceştia mureau înainte ca preotul să ajungă la ei. Dacă se aproba înfiinţarea acestor parohii, mai trebuiau încă doi misionari şi subvenţiile necesare pentru întreţinerea lor, pentru că oamenii de aici sunt foarte săraci.
Nu cunoaştem - din documente - care a fost rezultatul acestei propuneri, dar lipsa de preoţi şi greutatea cu care Sfânta Congregaţie "De Propaganda Fide" putea subvenţiona cheltuielile necesare ne face să credem că nu s-a realizat. De fapt, lista parohiilor din Moldova, întocmită pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, arată că la Parohia Hălăuceşti aparţineau toate aşezările catolice de pe partea dreaptă a Moldovei, inclusiv Talpa.
Centrul parohial nu s-a deschis la Talpa decât în anul 1828 şi a durat până în anul 1894, când preoţii iezuiţi care administrau Parohia Talpa au transferat sediul parohiei la Bârgăuani.
Raportul prefectului Misiunii din Moldova, pr. Ioan Hrizostomul Dejoannis, din 9 aprilie 1762, amintea că la Talpa a fost construită biserică în anul 1761, dar nu-i făcuseră acoperiş. Un document aflat în arhiva Episcopiei Iaşi, din 9 mai 1764, dovedeşte că, după doi ani, cei din Talpa au terminat biserica şi, având nevoie de clopot, au împrumutat clopotul bisericii din Galaţi care se afla în custodie la Faraoani. Relatarea unui alt prefect al Misiunii din Moldova, pr. Iosif Bonaventura Berardi, din 30 mai 1814, menţionează că biserica din Talpa a fost renovată în anul 1813. În anul 1980 s-a construit biserica actuală, din beton armat şi cărămidă, biserică mare şi încăpătoare pentru populaţia de aici.
Centru parohial de la Talpa s-a înfiinţat, prin desprindere de la Parohia Bârgăuani, în anul 1991, încredinţându-i-se şi următoarele filiale: Breaza, David şi Văleni. Parohia numără 245 de familii cu 628 de credincioşi. Din 2002 paroh al acestei comunităţi este pr. Adrian Ciobanu.
