* Ne-au scris de sărbători: Elena Percă (Traian, NT); Antonia Ştefania Gheorghiu (Moineşti); Alina Negoiţă (Roma, Italia); Surorile Franciscane Misionare de Assisi (Bucureşti); Familia Lidia şi Bogdan-Vasile Petrescu (Hălăuceşti); Familia Niculescu şi Rufă Trandafira (Constanţa) şi credincioşii din Parohia Ploscuţeni. Vă mulţumim!

* Alexandru Robu (Săbăoani). "Azi am decis să vă scriu... Cu riscul de a mă repeta vă scriu tot despre băutura consumată tot mai mult în exces, consecinţele ei grave asupra familiei, a copiilor şi a tineretului".

Rugaţi-vă pentru cei care au patima alcoolului şi pentru cei care au căzut victime în atentatele din Spania!

* A. (Iaşi). "Am crezut că undeva, departe de casă, voi putea uita totul şi problemele mele se vor rezolva. Cât de mult m-am înşelat atunci, crezând că doar locul e de vină. În anul 1998 am trimis la redacţie o scrisoare prin care încercam să descriu starea în care mă găseam după un an de la plecarea mea de acasă. Eram într-o situaţie dramatică şi durerea din sufletul meu depăşea cu mult spaţiul acelei scrisori. Scrisoarea a fost publicată în revista dv. în noiembrie 1998. Au trecut atâţia ani şi nu v-am scris măcar pentru a vă mulţumi dv. şi celor care au încercat să mă ajute prin cuvintele frumoase de încurajare. Nu încerc acum să-mi justific laşitatea de care am dat dovadă în toţi aceşti ani. A fost o perioadă grea pentru mine, pe care n-am crezut că o voi putea depăşi. Am avut de luptat cu ispitele şi puterea celui rău care şi-a făcut apariţia în viaţa mea, mai mult decât puteţi să vă imaginaţi şi să credeţi. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi a sfintei Fecioare Maria am reuşit să le înving pe toate. Ar fi nedrept să nu vă mulţumesc (chiar dacă a trecut atâta timp) că aţi fost alături de mine şi v-aţi rugat ca Dumnezeu să-mi dea putere să depăşesc momentele grele din viaţa mea. În sfârşit, pot să vă spun şi dv. că am reuşit. Îmi doresc din toată inima, ca atunci când veţi citi această scrisoare să simţiţi şi dv. acea pace, bucurie şi linişte sufletească de care mă bucur acum eu. Sunt conştientă că ispite vor mai fi, dar prin Spovadă, sfânta Împărtăşanie, rugăciuni şi post le voi depăşi pe toate... Vă doresc multă sănătate, pace şi linişte sufletească. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!"

Ne bucurăm împreună cu dv. că vă simţiţi bine. Un lucru este foarte important: golul din noi trebuie umplut cu Dumnezeu.

* I.I. (Hălăuceşti). Soluţia nu este decât cea pe care aţi dat-o şi dv: "Trebuie să am răbdare şi să mă rog neîncetat lui Dumnezeu pentru ca Isus să învie şi în viaţa mea". Vă mulţumim pentru urările de Paşti.

* Gheorghe Budău (Satu Nou, Bacău). Hrana spirituală pe care aţi primit-o în perioada sfintelor misiuni sperăm să aducă roade cât mai multe, atât la dv. cât şi la comunitatea din care faceţi parte. Este frumos când credincioşii din comunităţi apropiate se ajută la asemenea evenimente pentru a aduce slavă lui Dumnezeu prin cânt şi rugăciune. Acelaşi răspuns şi pentru Ioan Cojan (Traian).

* A. (Butea). "Mă simt obligat să dau câteva explicaţii în legătură cu faptul că nu mi-am dat numele atunci când v-am trimis poezia "Dangăt de clopot" (răspuns dat în revista «Lumina creştinului» din luna aprilie, pe care mi-l însuşesc). Precizez de la început că alte publicaţii mi-au acceptat pseudonimul. N-am ştiut că aici voi întâmpina o anume rezistenţă. De asemenea, sunt stăpânit de teama că prin cunoaşterea numelui meu de anumite persoane, mugurii orgoliului vor încolţi şi vor prinde rădăcini în sufletul meu. Şi poate că, nu în ultimul rând, întotdeauna i-am detestat pe acei autori care-şi scriu numele (cu toate funcţiile şi titlurile ce le au) cu litere mai mari decât titlul lucrării... În cazul de faţă, ori apelez la un subterfugiu şi dau un nume fictiv, ceea ce ar fi tot un pseudonim, dar şi o minciună, sau îmi caut de drumul meu şi nu vă mai încurc în munca redacţională pe care o desfăşuraţi. Cred că voi apela la ultima variantă, deşi o spun cu o anumită strângere de inimă... Înainte de a mă retrage, nu pot să nu vă transcriu două catrene pe care le-am intitulat "Metamorfoză" şi care cred că mă caracterizează într-o oarecare măsură: În miez de noapte, m-am întâlnit / Cu-acel ce este infinit. / El, spre-a mea inimă, urca, / În timp ce, trist, ea cobora. // Nu după mult, m-am revăzut / Cu-acel ce n-are început. / Atunci, el, vesel, cobora / Ea spre sfinţenie, urca... Vă doresc mult succes şi harul lui Dumnezeu în nobila muncă ce o desfăşuraţi.

Semnătura nu înseamnă orgoliu, ci responsabilitate. Cineva trebuie să-şi asume cele scrise. Dv. v-aţi semnat Anonim... Este oare acesta un pseudonim?

* Emilia Feru (Nicoreşti). "Vă admir foarte mult pentru că văd că încercaţi în fiecare lună să aduceţi o mică lumină în fiecare casă, un simplu mesaj pe care Dumnezeu vrea să ni-l transmită... Omul vechi se transformă şi devine un om nou în Cristos. Bucuria Paştelui, a Învierii, se poate vedea peste tot! Totul mi se pare atât de schimbat! Toată lumea este atât de binevoitoare acasă, pe stradă, la biserică încât pot spune: Lumina lumii, dragostea şi speranţa noastră, a înviat şi în sufletele noastre alungând întunericul păcatului. Totul renaşte la o nouă viaţă, natura şi omul îşi încep un alt curs al existenţei lor. Ce bine ar fi dacă sufletele oamenilor ar încerca să rămână aşa de acum înainte. Nu ar mai fi ură, nu ar mai fi duşmănie într-un cuvânt nu ar mai exista răutate. Nu putem decât spera că lumea se va întoarce cu totul la Domnul rugându-ne în fiecare zi şi dând un exemplu bun celor din jurul nostru".

Vă mulţumim pentru gândurile împărtăşite.

* Precup Roman (Alba-Iulia). Articolul dv. a ajuns cu întârziere pentru a putea fi publicat în timpul Postului Mare.

* Zinca Boacă (Oituz); Cristina Koch Smeu (Câmpina). Vă mulţumim pentru gândurile frumoase pe care ni le-aţi scris.

* Anton Moisin (Victoria, jud. Braşov). "Adresez apelul de a-mi fi trimise orice date sau mărturii despre preoţii şi credincioşii greco-catolici şi romano-catolici care au suferit pentru credinţă. Ele vor fi folosite pentru redactarea lucrării «Martirologiul românesc» la care lucrez cu asentimentul conducerii Mitropoliei Blajului. Apoi, au ieşit de sub tipar două lucrări de interes general: volumul V din «Istoria Transilvaniei, 808 p., 695.000 lei; "Episcopul Ioan Sociu, călăuzitorul tineretului de ieri, de azi şi de mâine", 100.000 lei. Cărţile se pot procura cu plata ramburs de la adresa autorului: pr. dr. Anton Moisin, str. Stadionului, 10/4, jud. Braşov, 505700 Victoria".

Să sperăm că apelul dv. va avea şi răspuns.

* Alexandra Morogan (Bacău). "În sărbătorile Paştelui am avut bucuria de a citi Sfânta Scriptură şi am simţit cum o pace divină a coborât în sufletul meu şi într-o clipă mi-a alungat toate îndoielile. Am primit în inima meu siguranţa harului lui Dumnezeu, am simţit că-l pot numi pe Dumnezeu, Tatăl meu. Am trăit o adevărată bucurie care mi-a inundat sufletul şi o pot numi o experienţă fericită, aşadar o recomand şi altora".

Sfânta Scriptură este cartea care nu trebuie să lipsească din nici o casă. Ea este călăuza pentru fiecare om, atunci când este citită şi meditată. Când Scriptura devine cartea de căpătâi este mult mai uşor de a asculta şi recepţiona vocea lui Dumnezeu şi de a o pune în practică.

* Iosif Iacob (Roman). "Luna mai este luna florilor, lună închinată sfintei Fecioare Maria şi de aceea cred că este cea mai frumoasă lună din an. În această lună suntem invitaţi să recităm sfântul Rozariu în fiecare zi. Sfânta Fecioară Maria, ca mamă a noastră, e gata să intervină pentru tot ceea ce-i cerem: haruri, binecuvântări, sănătate... orice!"

Citind cele scrise de dv., ne-am amintit cuvintele Sfântului Părinte din mesajul pentru tineri de anul acesta: "Preasfânta Fecioară Maria, care în timpul întregii sale vieţi s-a dedicat cu ardoare contemplării chipului lui Cristos, să vă păstreze neîncetat sub privirea Fiului său (cf. Rosarium Virginis Mariae, 10)... Fecioara din Nazaret, ca mamă atentă şi răbdătoare, va modela în voi o inimă contemplativă şi vă va învăţa să vă aţintiţi privirea asupra lui Isus pentru ca, în această lume care trece, voi să fiţi profeţi ai lumii fără de moarte".

* Petru Blaj (Săbăoani). "În ce ţară a fost paradisul pământesc şi cum s-a răspândit lumea pe tot globul... În Sfânta Scriptură sunt cuvinte care nu le înţeleg: «fără meteahnă», «cortul adunării», «căpetenie», «cofă de făină», «coţi», «pârgă», «levit», «arderile de tot». Am pus aceste întrebări nu numai pentru mine, ci pentru mai mulţi cititori ai revistei".

Paradisul pământesc a existat înainte de păcatul primilor doi oameni. Accentul în Sfânta Scriptură nu este pus pe locul ca atare, ci pe faptul că oamenii nu au ascultat de Dumnezeu. În Gen 2,8, este notat că "Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit". Mai apoi ni se vorbeşte de "grădina Edenului" sau de "grădina lui Dumnezeu". Termenul "grădină" a fost tradus cu "paradis" în versiunea greacă a Sfintei Scripturi. "Eden" este un nume geografic care scapă oricărei localizări şi poate să însemne "stepă" sau "delicii". Cele relatate în cartea Genezei (2,10-14) nu sunt pentru a localiza grădina Edenului, ci pentru a arăta că cele patru mari fluvii care sunt "arterele vitale" ale celor patru regiuni ale lumii îşi au izvorul în paradis. Ca atare, orice localizare geografică rămâne nesigură. Tigrul şi Eufratul sunt cunoscute şi îşi au izvorul în munţii Armeniei, însă Pison şi Ghihon sunt necunoscute. Havila este, conform Gen 10,29, o regiune din Arabia, iar Cuş desemnează Etiopia, dar nu este sigur că aceste două nume trebuie luat în acest text în sensul lor obişnuit. După căderea în păcat a lui Adam şi Eva oamenii s-au răspândit pe tot pământul în timp. Iată pe scurt semnificaţia cuvintelor din Sfânta Scriptură pe care nu le înţelegeţi: fără meteahnă = fără boală; cortul adunării = locul unde se păstrau tablele legii şi mana din pustiu; căpetenie = cel care conduce; cofă = vas din lemn; coţi = unitate de măsură; pârgă = coacerea primelor roade; levit = preot; arderi de tot = jertfele care i se aduceau lui Dumnezeu prin ardere (animale sau cereale). Pentru alte nelămuriri de acest gen, vă recomandăm cărţile: "Mic dicţionar creştin catolic", de Ioan Tamaş, Ed. "Sapientia", 2001; "Dicţionar creştin explicativ", de Tertulian Langa, Ed. "Viaţa Creştină", 1994; Noul Testament (cu introducere şi note), Ed. "Sapientia", 2002.