Aparatul circulator este alcătuit din inimă şi vase de sânge: artere şi vene. Nu numai inima se poate îmbolnăvi, ci şi arterele şi venele. Prin vene, sângele de la periferia organismului nostru se întoarce la inimă pentru a fi repus în circulaţie. Structura venelor diferă de cea a arterelor prin faptul că elementele fibroelastice şi musculare sunt mai puţine, iar arhitectura şi distribuţia lor variază de la un teritoriu venos la altul. Venele gâtului şi ale creierului nu au fibre musculare, acestea din urmă fiind relativ numeroase în venele membrelor inferioare. Îmbolnăvirea acestor "conducte" de transport a sângelui are consecinţe asupra sănătăţii organismului nostru.
Bolile venelor cuprind: tromboflebitele, tromboza, ulcerul varicos, varicele.
Tromboza venoasă este caracterizată prin prezenţa unui tromb (cheag) în interiorul venei, tromb ce se opune circulaţiei normale a sângelui prin vena respectivă. În acest caz de blocare prin tromboză (boală provocată de astuparea unui vas sangvin, cheag de sânge) a venelor profunde, care asigură cea mai mare parte (80%) a întoarcerii venoase, reţeaua superficială este forţată să se dilate şi să funcţioneze permanent în condiţii de hipertensiune, generând apariţia varicelor secundare.
Tromboflebita reprezintă inflamarea venei ca urmare a prezenţei trombului (cheagului) în interiorul venei respective.
Ulcerul varicos este consecinţa prezenţei timp îndelungat a cheagului în interiorul unei vene, având drept consecinţă lipsa circulaţiei sângelui la acest nivel şi apariţia ulceraţiei.
Varicele reprezintă o dilataţie venoasă permanentă şi neregulată, mai frecventă la membrele inferioare, produsă de pierderea elasticităţii pereţilor.
Aceste patru afecţiuni ar putea reprezenta patru stadii evolutive ale bolii venoase netratate.
Într-un prim stadiu apare dilataţia permanentă a venelor - varicele. Această dilataţie permanentă netratată poate favoriza apariţia cheagului în interiorul venei, deci a trombozei venoase. Tromboza la rândul ei se poate complica cu tromboflebita, deci cu inflamarea venei prin lipsa circulaţiei sângelui la acest nivel, şi cu ulcerul varicos.
Pentru a nu ajunge la aceste complicaţii să discutăm despre cum pot fi prevenite şi apoi tratate varicele membrelor inferioare.
Varicele reprezintă deci dilataţii permanente ale venelor.
Boala se manifestă prin senzaţie de greutate, tensiune în gambe, oboseală la nivelul membrelor inferioare, dureri, amorţeli sau prurit, crampe musculare, senzaţie de umflare, de arsură apărute mai ales spre seară după stat prelungit în picioare.
Ca aspect, membrul inferior este umflat şi prezintă venele dilatate ca nişte cordoane.
Pentru a le preveni trebuie să cunoaştem câteva dintre cauzele care le favorizează: sedentarismul, obezitatea şi ortostatismul prelungit (a sta în picioare timp îndelungat).
Ce trebuie să faceţi pentru a evita apariţia varicelor?
1. Evitaţi activităţile statice prelungite, dar dacă se impune aceasta, atunci efectuaţi mici mişcări ale gambelor (legănat).
2. Evitaţi imobilizarea prelungită (dacă vă operaţi încercaţi să vă ridicaţi din pat cât mai repede chiar după o zi).
3. Evitaţi fotoliile foarte moi.
4. Evitaţi hainele prea strâmte (jeans, şosete) şi încălţămintea plată sau cu tocuri mai mari de 5 cm. Preferaţi îmbrăcămintea lejeră, simplă. Corectaţi orice deformaţie a piciorului.
5. În timpul nopţii staţi cu gambele ridicate pentru a uşura golirea de sânge a venelor.
6. Faceţi zilnic duş cu apă rece la nivelul gambelor de jos în sus. Evitaţi băile calde, sauna.
7. Mergeţi mult timp pe jos, păşiţi energic şi practicaţi dacă este posibil înotul.
8. Nu ridicaţi şi nu duceţi greutăţi mari.
9. Evitaţi kilogramele în plus, deci obezitatea.
10. Consumaţi multe alimente bogate în fibre vegetale, fructe, pâine neagră, legume. Evitaţi condimentele, alcoolul şi cafeaua în exces. Beţi 1,2-5 litri lichide pe zi.
Dacă varicele au apărut, ca un tratament de primă linie puteţi folosi medicamentul detralex, două comprimate pe zi în cure de trei luni consecutiv, iar ca unguent hepatrombin, dar atenţie nu masaţi piciorul, ci numai aplicaţi uşor unguentul pe tegumente.
Dr. Doina-Lucia Amza, medic de familie
