Întâlnim în societatea togoleză tradiţii care se transmit pe cale orală din tată în fiu. În sate există diferite clanuri, fiecare formând propriul cartier, iar între aceste cartiere există o colaborare firească.

Conducerea satului revine unuia dintre cartierele cele mai vechi. Între familiile cartierului există solidaritatea care este favorizată de interesele comune ale acestora. În acelaşi timp, ele tind să stabilească relaţii matrimoniale cu membrii celorlalte cartiere, convinşi că lărgirea contactelor (relaţiilor) constituie fundamentul păcii. Prin intermediul bătrânilor, care constituie fundamentul, inima clanului, fiecare cartier îşi transmite istoria proprie către generaţiile tinere, care reprezintă continuitatea vieţii. Între aceşti doi poli esenţiali se situează şi evoluează ceilalţi membri ai familiei, unde cei mai importanţi sunt taţii, mătuşile şi fetele care se pregătesc să se mărite.

Acestea părăsesc familia paternală pentru a intra în familia soţului. O dată ce ele vor încheia datoria lor de mame ale copiilor soţilor, aceste femei, acum în vârstă, vor putea să se întoarcă, dacă ele vor, în casa copilăriei, unde pot să-şi exercite rolul de mătuşi. Acest rol foarte stimat le asociază pe drept şefului familiei, care, de obicei, este un bătrân. El a trăit toată viaţa în sânul familiei, a văzut născându-se toţii membrii actuali ai familiei. Este persoana cea mai aptă de a conduce şi, prin autoritatea sa, impune respect asupra tuturor.

Şi mătuşile care au trăit în diferite clanuri au experienţa lor, foarte hotărâtoare în luarea unor decizii importante. De aceea, părerile lor sunt luate în consideraţie şi participarea lor este considerată indispensabilă. Astfel, femeia îşi găseşte toată plenitudinea. Chiar dacă sistemul matrimonial este cel patriliniar, totuşi se accentuează rolul femeii.

Concepţia ideală despre familie este structurată sub autoritatea masculină.

Crizele specifice vârstei adolescente se remarcă atunci când foarte mulţi tineri se hotărăsc să se despartă de familie şi să trăiască singuri. Uneori ei sunt cei care sprijină familia atât financiar, cât şi moral.

Poligamia este întâlnită foarte des, chiar dacă astăzi mai există tineri care se decid să fie monogami.

Unitatea familiei este ţinută adeseori de naşterile numeroase de copii, în special a gemenilor.

Copiii sunt bogăţia familiei. Gemenii sunt consideraţi fiinţe sacre, care aparţin în acelaşi timp familiei umane, dar şi naturii. Se crede că ei au o viaţă complexă plină de dinamism, dar şi de tensiuni malefice. Naşterea lor în familie este interpretată ca un eveniment de fericire, dar suscită în acelaşi timp manifestarea unei puteri misterioase care depăşeşte posibilitatea de înţelegere a omului african.

Cel care conduce familia este tatăl, care ajută fiecare fiu al său să-şi împlinească menirea.

Şi dacă oamenii se nasc şi mor ca anii care dispar şi revin, timpul vechi este din contra ireversibil, şi la rădăcina acestui timp se află "Tatăl ceresc" prin excelenţă, în ewe (limba locală) "Ata Mawu" ("Dumnezeu Tatăl"), care este motivul existenţei întregii umanităţi.