Activitatea misionară din Biserica noastră locală (Dieceza de Iaşi) a depăşit faza de început şi capătă din ce în ce mai mult o dimensiune largă, în sensul că, misionari moldoveni, în adevăratul sens al cuvântului, participă la procesul de evanghelizare în ţările de pe continentul Africii.
În urmă cu cinci ani, primii preoţi români din Dieceza de Iaşi, pr. Eugen Blaj şi pr. Pavel Chelaru, ajungeau în Kenya (în Dieceza de Marsabit). În toată această perioadă numărul misionarilor noştri a crescut. Până în prezent, cinci preoţi (din care patru mai sunt încă în Africa: pr. Eugen Blaj şi pr. Isidor Mârţ în Kenya; pr. Adrian Stoica şi pr. Gabriel Cimpoieşu în Coasta de Fildeş) şi patru tinere laice (Monica Benedict, Mihaela Gal, Mihaela Gherghelucă, Monica Bogdănel) au reprezentat dieceza pe pământul Africii, vestind evanghelia lui Cristos prin diferite forme de activitate pastorală şi socială. Emoţiile unui început timid, dar concret, au fost depăşite. Rămân continuitatea prezenţei misionarilor români în Africa şi consolidarea unei activităţi misionare proprii diecezei noastre. Toate aceste iniţiative de până acum nu au fost susţinute numai de curajul personal al misionarilor, dar şi de sprijinul deosebit al unor structuri misionare din partea altor dieceze din străinătate (respectiv Dieceza de Padova, Dieceza de Gorizia şi un grup de laici din America). Condiţiile grele de viaţă, dar mai ales pentru a desfăşura o activitate pastorală, caritativă sau socială, necesită o bază materială şi fonduri speciale. Nu în ultimul rând, se situează şi sprijinul spiritual cu care este susţinută activitatea misionară, ceea ce pare să se conştientizeze şi în dieceza noastră. După vizita PS Petru Gherghel în Kenya din luna februarie a.c., impresiile care au fost împărtăşite prin discursurile cu diferite ocazii din partea Excelenţei sale nu creează doar o mirare sau curiozitate în rândul credincioşilor, dar şi un entuziasm încurajator.
În luna iunie a.c. l-am însoţit pe pr. Gabriel Cimpoieşu în Coasta de Fildeş, unde va rămâne pe o perioadă de trei ani împreună cu pr. Adrian Stoica, la Bouake. Acolo, se preconizează, în urma acordurilor făcute de episcopii Diecezei de Iaşi şi a Diecezei de Gorizia, să se deschidă, în aproximativ doi-trei ani, o misiune ce va fi administrată de personal numai din Dieceza de Iaşi. Situaţia vieţii localnicilor din această zonă este una precară, iar starea de conflict între grupări militare diferite - după lovitura de stat din decembrie 2002 - amplifică tensiunea şi gradul de risc din multe puncte de vedere. Cu toate acestea, activitatea misionarilor este înfloritoare, deoarece rămâne unica forţă ce dă speranţă şi curaj localnicilor. Credinţa bine trăită şi predicată de toţi misionarii însufleţeşte şi transmite raze de lumină pentru o viaţă mai bună.
Ideea unei misiuni româneşti este ca o provocare pentru toţi credincioşii diecezei noastre. Orice creştin are în formarea sa o dimensiune misionară. Misiunea de a vesti evanghelia la toate popoarele face parte din identitatea noastră de creştini. Iar faptul consolidării şi, în special, al întreţinerii unei misiuni, înseamnă un angajament personal din partea fiecărui credincios. La răspunsul întrebării: "Se poate vorbi despre o misiune românească?" trebuie să reflectăm cu responsabilitate, astfel încât într-o perspectivă apropiată să nu ezităm să răspundem afirmativ.
Pr. Claudiu Iştoc
