Dorind din tot sufletul să merg în pelerinaj la Cacica şi să dau şi altora posibilitatea de a vedea frumuseţile Bucovinei, acum câţiva ani, am luat iniţiativa de a organiza mai multe excursii din Bucureşti până în nordul Moldovei. Astfel, am putut admira salba de biserici romano-catolice din Buzău, Faraoani, Luizi-Călugăra, Tămăşeni, Adjudeni, Săbăoani, Mirceşti, Butea, Iaşi etc., precum şi minunatele mănăstiri ortodoxe din Bucovina (Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore etc.). Din aceste pelerinaje am putut sesiza grija preasfintei Fecioare Maria faţă de aceia care aleargă la ea cu iubire. Vă voi reda câteva mărturii ale acelora care au beneficiat de haruri şi binecuvântări la Cacica.
În anul 1995, la pelerinaj s-au înscris, chiar din prima zi, o călugăriţă romano-catolică împreună cu mama ei. Se apropia ziua plecării, dar aceasta din urmă se simţea din ce în ce mai slăbită. Credeam că va renunţa la pelerinaj, dar ea era convinsă că, dacă va merge la Cacica, se va însănătoşi. Am pornit, iar această bătrânică se ruga din tot sufletul, în toate bisericile, pentru însănătoşire. La Cacica a luat parte la toate Liturghiile, a ocolit altarul bisericii mergând în genunchi, a participat la Calea crucii şi la alte devoţiuni, inclusiv la procesiunea cu lumânări de la miezul nopţii. Am urmărit-o cu mare atenţie, uimită fiind că toate eforturile fizice pe care le făcea nu-i provocau nici o înrăutăţire a stării sănătăţii. S-a întors acasă fericită că, în ciuda bolii, bunul Dumnezeu a ajutat-o să facă faţă la oboseala pelerinajului...
În anul 1998 am organizat din nou pelerinaj la Cacica. Printre persoanele care s-au înscris era şi o doamnă, căreia soţul îi provoca neplăceri foarte mari. Mai mult, acesta reuşise să-i convingă fiica să-şi dispreţuiască mama şi să plece din casa părintească. În toţi aceşti ani, doamna respectivă s-a rugat pentru întoarcerea fiicei, scop pentru care dorea să facă şi acest pelerinaj. Deşi la un moment dat voia să se retragă, la insistenţele mele a venit la Cacica şi s-a rugat cu multă credinţă. După o lună mi-a telefonat, mulţumindu-mi din tot sufletul că am convins-o să meargă, deoarece a primit răspuns la rugăciunile ei. La zece zile după întoarcerea din pelerinaj, cineva a sunat la uşă. Când a deschis uşa a rămas înmărmurită. În faţa uşii era fiica ei, cu toate bagajele. I-a cerut iertare pentru purtarea ei ostilă, nejustificată şi a rugat-o să o primească acasă.
Acestea au fost doar două din numeroasele binecuvântări pe care Madona de la Cacica le-a mijlocit pentru aceia care, cu credinţă şi speranţă, apelează la ocrotirea ei maternă.
Gabriela Strătescu (Bucureşti)
