"Isus Cristos, viu în Biserica sa, izvor de speranţă pentru Europa" - aceasta a fost tema Celei de-a II-a Adunări Speciale pentru Europa a Sinodului Episcopilor, care s-a desfăşurat în Vatican între 1 şi 23 octombrie 1999. Lucrările acestui Sinod s-au încheiat cu o serie de concluzii ce au fost prezentate Sfântului Părinte, care, la rândul său, le-a sintetizat în exortaţia apostolică postsinodală "Ecclesia in Europa".
Semnat în seara zilei de 28 iunie 2003, ajunul solemnităţii Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, acest document face un apel puternic la depăşirea diviziunilor care au fragmentat bătrânul continent şi chiar creştinătatea. Cheia acestui document este tema speranţei: "Vestind Europei evanghelia speranţei, scrie Sfântul Părinte, voi avea drept călăuză cartea Apocalipsului, «revelaţia profetică» ce dezvăluie comunităţii de credincioşi sensul tainic şi adânc al lucrurilor care au loc" (cf. Ap 1,1).
Exortaţia apostolică postsinodală "Ecclesia in Europa" a fost tradusă de Cristina Grigore şi a fost publicată de Editura Presa Bună, fiind a 37-a apariţie din colecţia "Documente".
Decalog pentru Europa
Oficiul de informaţii al Conferinţei Episcopale Spaniole a publicat un articol în care se prezintă decalogul pe care îl propune Ioan Paul al II-lea pentru construirea noii Europe. Analiza, scrisă de Jesus de las Heras Muelas, directorul Oficiului de Informaţii al Conferinţei Episcopale Spaniole, are ca titlu "Construcţia europeană şi moştenirea creştină". După ce face aluzie la două intervenţii de la rugăciunea Angelus, pe care papa le-a dedicat temei despre Europa, şi după ce a susţinut că aşteptările de speranţă ale europenilor nu vor fi satisfăcute de o "Europa a mărfurilor", ci de o "Europă a valorilor", autorul propune, călăuzindu-se după îndemnul apostolic postsinodal Ecclesia in Europa, acest "Decalog al Bisericii în Europa".
1. Europa, în istoria sa şi în prezentul său, este mult şi profund pătrunsă de creştinism. Credinţa creştină a plăsmuit cultura europeană făcând un "tot unic" cu istoria sa şi în ciuda dezbinărilor dureroase dintre Orient şi Occident, creştinismul este religia tuturor europenilor.
2. Valorile pe care le propagă evanghelia vor contribui la construirea Europei spiritului, a Europei speranţei. De aici rezultă că Uniunea Europeană nu va avea soliditate dacă se va reduce numai la dimensiunea geografică şi economică; ea trebuie să constea mai ales într-o înţelegere cu privire la valori.
3. Inspiraţia creştină poate să transforme integrarea politică, culturală şi economică într-o convieţuire în care toţi europenii să se simtă acasă la ei şi să formeze o familie de naţiuni, model pentru alte regiuni ale lumii.
4. Rădăcinile creştine sunt pentru Europa garanţia principală a viitorului său. A ignora, a uita, a ascunde moştenirea creştină în Europa este o nedreptate, o jignire, o sărăcire profundă care mai devreme sau mai târziu se va răzbuna.
5. Rezultă de aici că în viitoarea Constituţie europeană trebuie să figureze referinţa la patrimoniul religios şi în special la cel creştin şi că trebuie să se respecte şi să se recunoască drepturile sale.
6. În contextul actual impregnat de laicism, materialism şi consumism, Biserica trebuie să fie martoră coerentă a dimensiunii transcendente a existenţei umane.
7. Europa trebuie să înainteze în apărarea şi promovarea demnităţii inviolabile a oricărei persoane umane, în întregul său ciclu vital şi în totalitatea drepturilor sale inalienabile.
8. Europa viitorului va fi Europa iubirii şi a slujirii preferenţiale şi permanente faţă de cei săraci şi nevoiaşi, Europa care promovează cultura solidarităţii.
9. Bazele pe care trebuie să se ridice Europa unită a diversităţii vor fi primirea, respectul, ascultarea, dialogul, fraternitatea.
10. Pentru toate acestea, "nu te teme, Europa. Evanghelia nu este împotriva ta, ci în favoarea ta. În evanghelie, care este Isus, vei găsi speranţa trainică şi durabilă la care tânjeşti". Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
