Cititorii atenţi ai revistei "Lumina creştinului" au avut ocazia să constate, începând din luna ianuarie 1998, după sărbătorirea în octombrie 1997 a centenarului morţii sfinte a "micii" Tereza a Pruncului Isus, pe pagina a 2-a, un mic spaţiu rezervat ei, sub genericul continuitate tereziană.
Am considerat că, dacă magisteriul Bisericii, prin glasul autorizat al papilor, a declarat-o drept "cea mai mare sfântă a timpurilor moderne", merită s-o alegem şi noi însoţitoare în viaţa creştină, având chiar "cuvântul ei de onoare", atunci când era chemată la Domnul, că îşi va trăi cerul făcând bine celor de pe pământ.
S-a anunţat deja în numărul precedent al revistei că Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea, el însuşi consfinţit cu totul Maicii Preacurate ("Totus tuus"), vrea ca acest an să fie marian, recomandând noua variantă a "rozariului de lumină".
Deoarece în ziua de 2 ianuarie 2003 se împlinesc 130 de ani de la naşterea binecuvântată a Terezei şi pentru că ea s-a dovedit o iubitoare exemplară a Mamei cereşti, ar fi de un real folos spiritual ca acest nou an marian să-l parcurgem împreună cu sfânta Tereza.
Este bine cunoscut faptul că părinţii Terezei, Louis şi Zelie Martin, evlavioşi faţă de Maica Domnului, au ţinut ca toţi cei nouă copii ai lor să fie închinaţi Domnului prin mijlocirea Mariei. De aceea, înaintea numelui mic al fiecăruia, au adăugat numele Mariei: Maria-Luiza, Maria-Paulina,... Maria-Iosif Alois..., iar mezina Maria-Francisca-Tereza, sfânta noastră.
Deşi rămasă orfană la numai patru ani şi opt luni, mama Zelie fiind chemată de Domnul pentru răsplata slujitoarei credincioase, aceasta nu a încetat să-i fie aproape prin Maria, căreia i-a şi încredinţat-o din prima clipă a vieţii.
Tot aşa bine cunoscut este şi faptul pe care Tereza îl relatează în autobiografia sa "Istoria unui suflet". O boală curioasă, cu mari dureri de cap, a chinuit-o mai multe luni, pe când avea 9 ani. Cei din familie au consultat doctori şi s-au rugat cu multă credinţă pentru vindecarea ei. "Neaflând nici un ajutor pe pământ, sărmana mica Tereza s-a îndreptat spre Mama cerească, rugând-o din toată inima să aibă, în sfârşit, milă de ea. Deodată, sfânta Fecioară (din statuia pe care o aveam la căpătâiul meu) îmi păru frumoasă, aşa frumoasă cum niciodată nu am văzut aşa ceva; faţa ei iradia o bunătate şi o dragoste de nespus, dar ceea ce mi-a pătruns în adâncul sufletului a fost surâsul încântător al sfintei Fecioare".
Toate sărbătorile Mariei erau pentru Tereza ocazii de trăire intensă a pietăţii sale mariane. Într-una din ele, a pronunţat voturile de călugăriţă: "În dimineaţa zilei de 8 septembrie 1890 mă simţeam inundată de un fluviu de pace, întrecând orice sentiment, când pronunţai sfintele mele voturi".
Fără îndoială, mama Zelie, alături de Maica Preasfântă, primeau cu satisfacţie cerească toate gesturile de pietate filială ale Terezei.
Oare, la rândul ei, acum, din gloria paradisului, alături de Regina cerului, Tereza nu va privi cu mare bucurie actele noastre de pietate mariană?
Mons. Anton Despinescu
