După febra sărbătorilor de iarnă, foarte mulţi creştini sunt cuprinşi de febra achitării impozitelor şi taxelor datorate statului, fie din dorinţa de a beneficia de reducerea mult vehiculată de 10%, fie de a scăpa chiar de la începutul anului de grija achitării acestora. Anul acesta, atât presa, cât şi televiziunea au comentat pe larg noile modificări aduse de O.G. nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, precum şi de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1278 din 13 noiembrie 2002. Câteva date legate de impozitul pe clădiri, teren şi despre unele facilităţi fiscale vă vom oferi şi noi în acest număr, urmând ca cei interesaţi să se adreseze pentru noi lămuriri redacţiei, pentru rubrica "Curier juridic". Impozitul pe clădiri
"Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate şi de destinaţia acestora (art. 4 din O.G. nr. 36). De menţionat că, în sensul prezentei ordonanţe, prin clădire se înţelege orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, produse, materiale, instalaţii şi alte asemenea.
Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, se calculează prin aplicarea unei cote de 0,2% în mediul urban şi de 0,1% în mediul rural, asupra valorii impozabile a clădirii (această valoare este stabilită, conform unor criterii şi norme de evaluare prevăzute de prezenta ordonanţă, de către consiliile locale; ea este mult mai mare decât valoarea de circulaţie a clădirii respective, astfel încât uneori se poate ajunge la valori duble).
Pentru cei care deţin mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţă, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează, după numărul clădirilor deţinute.
Conform art. 49, "pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren, datorate pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului fiscal, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local". Impozitul pe teren
Conform art. 14 din ordonanţă, "contribuabilii care deţin în proprietate terenuri situate în municipii, oraşe, comune, în intravilanul sau extravilanul localităţilor datorează impozit pe teren".
Menţionăm faptul că, în conformitate cu dispoziţiile acestei ordonanţe, se consideră proprietari de terenuri şi acei contribuabili cărora, în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997, ale Legii 1/2000, ale Legii 102/2001, precum şi ale Legii nr. 400/2002, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie constatată prin procese-verbale, fişe sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispoziţiilor legale, chiar dacă nu este emis titlu de proprietate.
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, în mod diferenţiat, în intravilanul localităţilor, pe ranguri de localităţi şi zone, iar, în extravilanul localităţilor, pe ranguri de localităţi şi categorii de folosinţă a terenurilor, pe zone. Facilităţi fiscale
Conform art. 49 din ordonanţă, "pentru locuinţa de domiciliu, precum şi pentru terenul aferent acesteia consiliile locale pot adopta în timpul anului hotărâri privind reducerea sau scutirea de impozit pe teren, stabilite în sarcina persoanelor fizice".
Procedura de acordare a facilităţii fiscale de scutire sau reducere se stabileşte prin hotărârea consiliului local şi se acordă proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului şi operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele în cauză atestă că se află în una din următoarele situaţii: persoane cu handicap de gradul I şi II; persoane fizice nevăzătoare; persoane fizice care într-un an beneficiază doar de indemnizaţie de şomaj şi/sau ajutor social, alocaţie de sprijin.
De asemenea, conform art. 50, "persoanele fizice, veterani de război, precum şi cele prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, precum şi cele prevăzute în O.G. numărul 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice sunt scutite de la plata impozitelor şi taxelor locale". Mihaela Ciobanu, avocat
