Cu Maria pornim din nou

Invitaţie la Cacica

În lume există în cadrul Bisericii Catolice mai mult de 1.000.000 de bărbaţi şi femei care formează împreună marea familie religioasă a persoanelor consacrate şi a membrilor societăţilor de viaţă apostolică.

Dacă în fiecare zi trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii, se cuvine totodată să-i aducem recunoştinţa noastră şi pentru marele şi inestimabilul dar al vieţii consacrate, pe care îl oferă cu atâta generozitate nu numai Bisericii noastre, ci şi altor Biserici creştine. Cei care la inspiraţia Duhului Sfânt se simt chemaţi la un astfel stil de viaţă, se oferă lui Dumnezeu în mod special şi încearcă să-şi însuşească trăsăturile caracteristice ale lui Cristos, sărac, curat şi ascultător (cf. Mt 8,20; Fil 2,8), se străduiesc să se facă părtaşi de nemărginitele şi nebănuitele bogăţii ale misterului său (Ef 3,8) şi prin viaţa lor exemplară să fie în lume pentru toţi un semn şi o invitaţie continuă şi insistentă de a accepta împărăţia lui Dumnezeu, trăind ca adevăraţii fii şi fiice demnitatea de moştenitori ai acestei împărăţii.

La cinci ani de la publicarea exortaţiei apostolice postsinodale Vita consecrata, plecând de la invitaţia insistentă a Sfântului Părinte: "Duc in altum", Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică au dat un document important care încearcă să fie un răspuns la drama pe care o trăieşte omenirea, victimă a urii şi a morţii. Acest document, care are titlul A porni din nou de la Cristos, vrea să motiveze o dată în plus angajarea reînnoită a vieţii consacrate în mileniul al treilea.

Cu ocazia pelerinajului la Cacica din 6 octombrie, aşa cum a dorit şi propus Preasfinţitul Petru Gherghel, toate persoanele consacrate din Dieceza de Iaşi vor avea posibilitatea să reflecteze împreună asupra propunerilor făcute de congregaţie, pentru ca apoi în mod unitar şi organizat să poată contribui la găsirea soluţiilor ce vor duce cu operativitate mărită la îndepărtarea pericolelor ce ameninţă omenirea şi la conştientizarea a cât mai multe persoane şi categorii de persoane care, pornind din nou de la Cristos, împreună cu el, în el şi prin el să contribuie la însănătoşirea omenirii, care să fie şi să se simtă salvată efectiv.

Biserica preţuieşte dăruirea constantă şi generoasă a acestei elite de fii şi fiice, contează pe dorinţa lor de sfinţire, pe entuziasmul lor de slujire pentru a favoriza şi susţine tendinţa fiecărui creştin spre perfecţiune şi a asigura solidaritatea cu aproapele, mai ales cu cei nevoiaşi şi suferinzi.

Operele social-caritative puse în slujba poporului lui Dumnezeu şi ale societăţii în diferitele sectoare de evanghelizare, cum ar fi: activităţi pastorale, educaţie, grija pentru cei bolnavi, săraci şi părăsiţi, descoperă faţa maternă a Bisericii.

Având în vedere că toate aceste activităţi externe solicită la maxim pe cei care le efectuează, respectiv persoanele consacrate, acestea nu vor putea face faţă cerinţelor mereu crescânde şi din ce în ce tot mai obositoare decât dacă vor încerca să-şi menţină echilibrul în toate privinţele, lucru pe care-l vor atinge dacă vor rămâne permanent în contact cu Cristos căruia i s-au dăruit, dacă-l vor avea mereu tovarăş de drum, de la care să primească lumină, putere, sfat şi încurajare. De douăzeci de secole Isus care a spus: "Iată eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii" (Mt 28,20), încă nu s-a dezis; el a rămas mereu prezent în Biserica sa, pe care a luminat-o şi a inundat-o cu harul său, dându-i forţa de a trăi mereu cu mai multă intensitate cuvântul său, pentru a-şi împlini misiunea de mântuire, ca sacrament al unităţii oamenilor cu Dumnezeu şi între ei.

Suntem convinşi că pelerinajul la Cacica din ziua de 6 octombrie, la care alături de toate persoanele consacrate vor participa şi numeroşi credincioşi din parohii, va aduce prin mijlocirea preasfintei Fecioare Maria, regina sfântului Rozariu, mult folos spiritual pentru întreaga noastră dieceză.

Îndreptându-ne spre Cristos, fiul ei şi fratele nostru, Maria, prima consacrată, care a trăit plenitudinea carităţii în cel mai înalt grad, ne va ajuta să privim mereu înainte, mereu mai sus, să devenim martorii invizibilului şi, expunându-ne luminii lui Cristos, să ştim să ne deschidem total harului său care ne va face oameni noi (cf. Novo millennio ineunte, nr. 54), care vor fi în stare să transforme lumea, care la rândul ei să se lase mântuită de cel pe care Tatăl ni l-a trimis pentru a ne face fericiţi aici şi în cer.

Mons. dr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaţa consacrată