De la întemeierea ei, Biserica este şi trebuie să fie misionară, adică este chemată să vestească evanghelia. "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura" (Mc 16,15), le porunceşte Isus apostolilor şi tuturor ucenicilor săi.

Îndeplinind acest mandat, apostolii au vestit mesajul evanghelic şi noua împărăţie a noului popor mesianic s-a răspândit treptat peste tot pământul, ajungând astfel la toate popoarele şi, desigur, pe teritoriul Daciei, al Valahiei şi al Moldovei de azi.

Suntem, aşadar, beneficiarii acestui mesaj evanghelic şi ne bucurăm să facem parte din marea familie a Bisericii întemeiate de Domnul nostru Isus Cristos.

"În dar aţi primit, în dar să daţi" (Mt 10,8).

Această obligaţie impusă de Isus ne priveşte şi pe noi. Am primit evanghelia în mod gratuit datorită predicii apostolilor şi, desigur, în Moldova datorită bunilor misionari veniţi din toate părţile, mai ales din Polonia şi Italia. Astfel beneficiem împreună cu ceilalţi fraţi creştini de o moştenire transmisă prin jertfe şi iubire, pe care astăzi o îmbrăţişăm şi o trăim cu multă bucurie şi satisfacţie.

Dacă odinioară teritoriul episcopiilor de Siret, Baia, Bacău şi în cele din urmă al Vicariatului de Moldova, transformat în Episcopia de Iaşi, a fost "terra missionum", astăzi lucrurile au evoluat într-un mod binecuvântat şi avem o dieceză bine conturată, vie şi dinamică. Întreg teritoriul canonic al Moldovei şi Bucovinei aparţine acum la structura bisericească a Episcopiei de Iaşi şi se bucură de roadele misiunii împlinite din partea celor ce au primit mandatul vestirii evangheliei la toate popoarele. Greutăţile muncii misionare, cu toate dificultăţile interne şi externe, nu au împiedicat răspândirea cuvântului dumnezeiesc şi în forma latină, iar acceptarea acestei forme şi a acestui rit s-a demonstrat a fi corespunzătoare sufletului, culturii şi limbii pe care au vorbit-o şi o vorbesc toţi locuitorii Moldovei, limba şi cultura latină, româna.

După toate furtunile şi probele prin care a trecut, Episcopia de Iaşi dispune astăzi de structuri normale, de seminarii şi şcoli, de familii creştine bune şi mai ales de un cler tânăr şi generos. Numărul parohiilor a crescut de la câteva zeci, la începutul înfiinţării diecezei de către ep. Nicolae Iosif Camilli în 1884, la 125 în anul 2000. Seminarul diecezan din Iaşi este căutat; astăzi sunt 185 de studenţi pentru cele două dieceze, Iaşi şi Bucureşti, iar Seminarul Franciscan din Roman şi celelalte seminarii ale părinţilor capucini, verbiţi, asumpţionişti, iezuiţi, orionini şi calabresi dispun de numeroşi candidaţi. Preoţii care sunt răspândiţi în toate centrele de formare sacerdotală, în parohii sau instituţii socio-caritative ale diecezei sunt în număr de 329. Numărul sufletelor consacrate este considerabil şi îmbucurător, iar mulţi tineri sau tinere lucrează deja în diferite opere misionare interne şi chiar externe.

Potenţialul este mare, disponibilitatea este pe măsura tinereţii, iar necesităţile evanghelizării sunt nelimitate. Vestea cea bună este un mesaj ce trebuie să ajungă la toţi. Nimeni nu poate spune că e scutit de la o asemenea responsabilitate, chiar dacă unul sau altul nu face parte din categoria clerului sau a vieţii consacrate. Prin Botez fiecare creştin intră în această familie chemată să evanghelizeze, să vestească noua împărăţie, potrivit cu darul primit.

Dispunând astăzi de un număr frumos de preoţi, de suflete consacrate, de seminarişti şi tineri din familiile noastre, simţim o obligaţie care provine din cuvântul lui Cristos - "în dar aţi primit, în dar să daţi" - menţionat mai sus.

Trebuie să dăm şi noi, să oferim cuvintele evangheliei mai departe, la alţii, mai ales la cei ce n-au auzit de Cristos şi de opera sa.

Aşa gândim cu toţii, aşa trebuie să gândească episcopul şi toţi cei care îi stau alături. Aşa trebuie să gândească orice preot şi orice suflet creştin.

Aşa a început iniţiativa de a ne îndrepta spre acele ţări în care trebuie să fie anunţată evanghelia şi de către noi cei ce formăm Dieceza de Iaşi, bogată în vocaţii şi tineri generoşi.

Primele contacte le-am luat cu Dieceza de Padova, cu episcopul Antonio Mattiazzo şi, imediat după aceea, cu Episcopia de Gorizia (Mons. Giuseppe Baldas), care au o lungă experienţă în acest domeniu al activităţilor misionare în Africa.

S-a simţit nevoia să fie instituit şi în dieceza noastră Centrul Misionar Diecezan, care să răspândească între credincioşi dimensiunile noii opere şi să creeze un climat de pregătire şi angajare pentru cei ce simt o astfel de vocaţie.

Trebuie să spun că începutul a fost greu, dar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate.

S-au găsit primii preoţi dispuşi să înceapă această muncă. Astfel, pr. Eugen Blaj împreună cu pr. Pavel Chelaru s-au prezentat să înceapă o nouă aventură de iubire şi evanghelizare. Au urmat alţi preoţi: pr. Isidor Mârţ şi pr. Adrian Stoica, şi imediat alte persoane laice s-au alăturat şi s-au angajat la această operă de pionierat. Actualmente numărul lor a crescut: doi preoţi se află la Maikona, Kenya, conducând o parohie, altul lucrează, după cum se ştie, în Coasta de Fildeş, iar patru tinere voluntare laice sunt deja active în Togo şi Coasta de Fildeş.

Opera de evanghelizare e vastă. În faţa ei noi încercăm să spunem: "Prezent! Iată-mă, trimite-mă pe mine!"

Tuturor celor ce gândesc astfel, binecuvântarea noastră arhierească.

Petru Gherghel, episcop de Iaşi