Ce înseamnă să fii lumina lumii?

1. "Voi sunteţi sarea pământului... Voi sunteţi lumina lumii" (Mt 5,13-14). Aceste cuvinte ale lui Isus răsună în inimile noastre, în timp ce ne pregătim pentru celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului, care va avea loc la Toronto, Canada, în luna iulie. Cuvintele acestea ne interpelează profund; ne cer să ne unim, prin viaţa noastră, cu cel care este adevărata lumină a lumii şi sarea care dăruieşte pământului savoarea inalterabilă a pământului: Isus Cristos, Cuvântul care s-a făcut trup şi a venit să locuiască în mijlocul nostru.

Vă mulţumesc mult iubiţi tineri, pentru această întâlnire pe care aţi organizat-o, în timpul căreia v-aţi întrebat împreună: "Ce înseamnă să fii lumina lumii şi sarea pământului?" Unii dintre prietenii voştri v-au ajutat deja să găsiţi un răspuns. Alegând în mod liber chemarea lui Dumnezeu, ei trăiesc fie logodna, fie Căsătoria. Unii dintre ei au ales calea Preoţiei, alţii pe cea a vieţii consacrate sau misionare.

Le mulţumesc pentru mărturia lor, care vă face pe voi toţi să vă întrebaţi cu sinceritate, aşa cum au făcut şi ei: "Doamne, ce vrei ca eu să fac?" Ce vrei să fac pentru ca să trăiesc din plin Botezul şi să fiu sarea pământului şi lumina lumii?

Înaintea lor, această întrebare şi-a pus-o Francisc din Assisi, în faţa crucifixului din "Sfântul Damian". Lor, ca şi vouă, Dumnezeu vrea să vă descopere planul său de iubire, pentru a realiza un proiect de viaţă pe care l-a fixat din veşnicie pentru fiecare.

2. Mulţumesc cardinalului vicar pentru cuvintele călduroase pe care mi le-a adresat în numele tuturor. Mulţumesc şi responsabilului tinerilor din Acţiunea Catolică Diecezană.

Salut delegaţia tinerilor proveniţi din toate regiunile Italiei, care mâine vor pleca spre Toronto, unde îi vor întâlni pe conaţionalii lor implicaţi în pregătirea viitoarei Zile Mondiale. Salut şi grupul care va face un pelerinaj în Ţara Sfântă, pentru a duce mărturia solidarităţii tinerilor din acele locuri, atât de încercaţi. În sfârşit, salut delegaţia tinerilor veniţi din Toronto, ajunşi aici pentru a participa la această întâlnire şi la celebrarea din Duminica Floriilor.

Le sunt recunoscător tinerilor şi tinerelor care mi-au împărtăşit dorinţa de a răspunde la chemarea Domnului, şi în acelaşi timp au recunoscut că nu este mereu uşor să răspunzi cu un "da" atât de deschis şi generos.

Preaiubiţi prieteni, vă înţeleg dificultăţile. Multiplele propuneri, care ajung din mai multe părţi la conştiinţa voastră, desigur că nu vă ajută să desluşiţi cu uşurinţă planul minunat de viaţă pe care îl are Cristos, centrul unificator şi propulsor. Nu este oare adevărat că unii tineri de vârsta voastră trăiesc parcă pe moment, alegând din când în când ceea ce poate apărea mai comod?

Ascultaţi-mă! Dacă nu acordaţi timp rugăciunii şi nu vă lăsaţi ajutaţi de un îndrumător spiritual, confuzia ce domneşte în lume poate ajunge chiar să sufoce glasul lui Dumnezeu. După cum a fost semnalat, pe bună dreptate, de către unii, urmând satisfacerea propriilor dorinţe, se pierde capacitatea de a iubi în numele lui Cristos şi nu suntem capabili de a ne dărui viaţa pentru alţii, aşa cum el ne-a învăţat. Ce să facem în aceste situaţii?

3. Voi mi-aţi pus următoarea întrebare: "Ce trebuie să facem pentru a fi sarea pământului şi lumina lumii?"

Pentru a răspunde, întâi de toate trebuie să ne amintim că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea sa, făcându-l să beneficieze de prima şi fundamentala vocaţie, care este comuniunea cu el. În aceasta constă cea mai înaltă demnitate a fiinţei umane. "Încă de la naşterea sa - aminteşte Conciliul Vatican II - omul este invitat la dialog cu Dumnezeu. Căci el nu există decât pentru că, fiind creat de Dumnezeu din iubire, este susţinut neîncetat de el, din iubire; nici nu trăieşte pe deplin după adevăr dacă nu recunoaşte în mod liber această iubire şi nu se încredinţează Creatorului său" (Gaudium et spes, 19).

Da, dragi prieteni, suntem creaţi de Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, şi dorinţa lui este înscrisă în inima noastră! Pentru că "gloria lui Dumnezeu este omul cel viu", după cum spunea sfântul Irineu din Lyon, Dumnezeu nu încetează să-l atragă pe om la sine, ca să poată găsi în el adevărul, frumuseţea şi fericirea pe care le caută fără preget. Atracţia pe care Dumnezeu o exercită faţă de noi se numeşte "vocaţie".

4. Tocmai pentru că suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, am primit de la el şi acel mare dar care este libertatea. Dar, dacă nu este folosită bine, libertatea ne poate îndepărta de Dumnezeu. Ne poate face să pierdem demnitatea cu care el ne-a investit. Când nu se naşte din evanghelie, libertatea se poate transforma în sclavie: sclavia păcatului şi a morţii veşnice.

Dragi tineri şi tinere din Roma! Străbunii noştri, îndepărtându-se de voinţa divină, au căzut în păcat, adică în folosirea rea a libertăţii. Tatăl ceresc, cu toate acestea, nu ne-a abandonat; l-a trimis pe Fiul său, Isus, pentru a reînsănătoşi libertatea rănită şi pentru a restaura într-un mod şi mai frumos acel chip care se desfigurase. Victorios asupra păcatului şi asupra morţii, Isus a afirmat stăpânirea sa asupra lumii şi a istoriei. El este viu şi ne invită să nu lăsăm libertatea noastră să fie subjugată de vreo putere pământească, ci să fie numai în slujba lui şi a Tatălui atotputernic.

Tineri ai noului mileniu, nu folosiţi rău libertatea voastră! Nu irosiţi marea demnitate de fii ai lui Dumnezeu, care v-a fost dăruită! Supuneţi-vă în mod unic, numai lui Cristos, care vrea binele vostru şi bucuria voastră autentică (cf. Mt 23,8-10); supuneţi-vă lui, care doreşte să fiţi femei şi bărbaţi pe deplin fericiţi şi realizaţi! Veţi descoperi în felul acesta că numai alegând voinţa lui Dumnezeu putem să fim sarea pământului şi lumina lumii!

5. Aceste realităţi, pe cât de sublime pe atât de angajante, pot fi înţelese şi trăite numai într-un climat permanent de rugăciune. Acesta este secretul pentru a corespunde şi a rămâne fideli voinţei lui Dumnezeu. De aceea, sunt binevenite iniţiativele de rugăciune - mai ales de adoraţie euharistică - practicate în diecezele Romei, la iniţiativa voastră, a tinerilor. Tuturor şi fiecăruia în parte aş vrea să vă spun: citiţi Evanghelia, personal şi în comunitate, meditaţi-o şi trăiţi-o. Evanghelia este cuvântul viu prin care Cristos lucrează, cuvântul care ne descoperă infinita iubire a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi şi pentru lumea întreagă. Divinul Învăţător vă cheamă pe fiecare dintre voi să lucraţi în ogorul lui; vă cheamă să fiţi discipolii lui, gata mereu să le transmiteţi şi altor prieteni ai voştri ceea ce el v-a încredinţat.

Dacă veţi face aceasta, veţi şti să răspundeţi la întrebarea: "Doamne, ce vrei ca eu să fac?" Adevăratul răspuns este de fapt conţinut în Evanghelie, pe care v-o încredinţez, în mod spiritual, în seara aceasta. Este mandatul misionar al lui Isus: "Voi sunteţi sarea pământului... Voi sunteţi lumina lumii" (Mt 5,13-14). V-o încredinţez prin mâinile Mariei, model strălucitor al fidelităţii faţă de vocaţia încredinţată de Domnul.

Drum bun spre Toronto!

(Roma, 21 martie 2002, discursul adresat la întâlnirea cu tinerii din Roma)
Ioan Paul al II-lea