Târgu Trotuş a fost un vechi oraş şi centru catolic aproape de hotarele Transilvaniei, azi centru comunal din judeţul Bacău, situat pe terasa superioară din stânga râului Trotuş, la o depărtare de 8 km vest de municipiul Oneşti, pe drumul naţional D12A.
Prima menţiune documentară a oraşului apare în privilegiile comerciale acordate de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun la 6 octombrie 1408. Începând din secolul al XIV-lea şi până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea oraşul Târgu Trotuş a ajuns unul din centrele cele mai importante în exploatarea sării din Moldova, important punct de apărare şi de vamă, un centru meşteşugăresc, comercial şi reşedinţa pentru ţinutul Trotuşului.
Pentru a ne da seama de viaţa catolică şi puterea economică a catolicilor din Târgu Trotuş, ajunge să ne gândim că în registrul studenţilor de la Universitatea din Cracovia în anul 1470 era înscris Jonan Stanislau din Trotuşul Moldovei, iar pe plan cultural şi religios în anul 1440 în Târgu Trotuş s-a făcut prima traducere a Bibliei în limba maghiară de către doi pastori husiţi din Ungaria care erau expulzaţi şi s-au stabilit în Târgu Trotuş.
Localitatea Târgu Trotuş este cuprinsă aproape în toate rapoartele şi relaţiile care descriu situaţia Bisericilor Catolice din Moldova. Ca reşedinţă parohială, în secolele XV-XVII are în subordine toate comunităţile catolice din zona Trotuş Oituz şi Caşin însumând un număr de şase filiale. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mutarea populaţiei către Târgu Ocna şi contopirea ţinutului Trotuşului cu cel al Bacăului au determinat scăderea numărului catolicilor. În această situaţie Trotuşul va rămâne o comunitate mică şi va fi o filială a Parohiei Grozeşti (azi Oituz) timp de aproape 150 de ani, până la începutul secolului al XIX-lea când va deveni iarăşi un centru parohial puternic şi reşedinţa Protopopiatului de Trotuş.
La Târgu Trotuş se pare că a fost construită prima biserică din zid, una din cele mai frumoase şi mai mari, de către Margareta Muşat, principesa Moldovei, bunica domnitorului Alexandru cel Bun (1375) despre care vor aminti toţi vizitatorii apostolici ai Moldovei în rapoartele lor până la sfârşitul secolului al XVII-lea, iar începând din anul 1696 se aminteşte de o altă biserică din lemn lângă actuala biserică.
Din statisticile Bisericilor Catolice din Moldova în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se menţiona că biserica din lemn de la Târgu Trotuş a fost construită în anul 1816 şi apoi refăcută din cărămidă în anul 1844. În locul acestei biserici, pr. paroh Domenic della Posta, în anul 1885, va termina construirea bisericii actuale cu ajutoare băneşti primite de la Sfântul Scaun, iar în anul 1937, prin grija pr. paroh Alois Herciu se va clădi turnul clopotniţă actual. Numărul credincioşilor după terminarea bisericii va creşte rapid de la 400 în anul 1885 la peste 700 de credincioşi în anul 1937. În sediul Parohiei Târgu Trotuş, din anul 1915 până în anul 1956 va funcţiona Decanatul de Trotuş, având în subordine patru parohii de pe Valea Oituzului, Trotuşului şi Tazlăului. Ca preoţi parohi şi decani în această perioadă au fost preoţii Iosif Giorgini, Vincentius Vella, Nazaren Cipolloni, Alois Herciu, Petru Lucaci, Felix Raffaelli, Anton Tălmăcel, Mihai Ghiuzan şi Gheorghe Patraşcu.
Începând cu anul 1955 şi până în anul 1986 s-au dezmembrat un număr de şapte filiale din care cinci au devenit centre parohiale. În prezent, Parohia Târgu Trotuş are trei filiale în subordine (Caraclău, Glodosu şi Viişoara); parohia este încredinţată părinţilor franciscani, paroh fiind pr. Damian Pişta ajutat de pr. Ionel Cristian Diac, pr. Ioan Ghercă şi pr. pensionar Anton Dămoc. În cursul anului 2001, până la data de 1 noiembrie s-au oficiat 19 căsătorii, 22 botezuri, 8 înmormântări şi 39 de copii au primit prima sfântă Împărtăşanie.
Col. (r) Gheorghe Ianău
