Trupul şi Sângele Domnului

Duminică, 17 iunie, Biserica Romano-Catolică din Iaşi a celebrat sărbătoarea Trupul şi Sângele lui Cristos. Sfânta Liturghie de la ora 11.00, prezidată de episcopul Aurel Percă, a fost urmată de procesiunea cu preasfântul Sacrament. Isus prezent în sfânta Împărtăşanie a fost purtat pe străzile oraşului însoţit de cântarea copiilor, a tinerilor, a seminariştilor, a credincioşilor şi a fanfarei. Băieţii şi fetiţele care au primit prima sfântă Împărtăşanie cu o duminică înainte au aruncat flori. Toţi au participat la celebrarea de laudă şi adoraţie a prezenţei continue a lui Cristos sub speciile euharistice într-un act de profundă recunoştinţă şi credinţă. Au fost prezente şi autorităţile civile. Procesiunea de Joia Verde, cu 50 de ani în urmă, pornea de la catedrală pentru a ajunge la capela surorilor "Notre-Dame de Sion", unde se află acum Filarmonica. După 1989 traseul pentru procesiune a fost altul, având în vedere că acum clădirea Filarmonicii nu mai aparţine Bisericii. Anul acesta Preasfinţitul Aurel Percă a purtat monstranţa cu Trupul Domnului. Împreună, însoţindu-l pe Cristos prezent în sacramentul Euharistiei, au fost prezenţi preoţii catedralei, ai celorlalte parohii din Iaşi, părinţi profesori de la seminar şi din diferite ordine călugăreşti din Iaşi.

Ca o suavă petală de trandafir, ca un fulg de nea, ca un strop de rouă, ca o lumină călăuzitoare, ca o rază de ozon şi infinit mai mult este Ostia.

Grâul din care este modelată ostia este darul pământului. Pământul este polar opus cerului, dar este mereu unit cu cerul. Astfel, această pâine poate uni bolta inimii lui Dumnezeu cu adâncul trupului nostru efemer.

Culoarea albă, cea care cuprinde în ea toate culorile, este culoarea Sfântului Duh, care poate să resoarbă şi să ardă toate impurităţile noastre. Consistenţa ei atât de subţire aminteşte de transparenţa cristalină a conştiinţei eliberate de păcat şi, de asemenea, ne exemplifică uşurinţa cu care o inimă se dăruieşte altei inimi sub impulsul iubirii pure.

Sub formă de cerc, ea ne apropie de perfecţiune, pentru că cercul este forma cea mai apropiată de perfecţiune. El poate fi şi cu raza finită şi cu raza infinită. De asemenea, cercul este semnul unităţii indestructibile a Unicului multiplicat.

Preotul spune: "Iată cel care ia asupra sa păcatele lumii", iar noi privim uimiţi spre Ostie. Mintea este depăşită, nu poate cuprinde acest adevăr. Dar este momentul acceptării harului suprem al lui Dumnezeu, har care se poate revărsa doar atunci când mintea tace, este în suspans.

Ostia se dizolvă în fiinţa noastră primitoare. Ea nu mai este percepută cu simţurile noastre obişnuite. Aşa este Dumnezeu. Are o natură imanentă, perceptibilă, dar şi o natură transcendentă, care poate fi doar intuită.

Ce mai rămâne? Dorinţa sinceră de a ne topi şi noi în oceanul fericirii divine, aşa cum şi Domnul nostru se topeşte în noi când savurăm fuziunea cu sfânta Ostie, ca pe un dulce sărut cu mirele nostru tainic.

Roza Cochior (Bucureşti)