* V. (Nicoreşti). "Sunt abonată la această revistă şi o citesc în fiecare lună. Mă bucur de ea pentru că învăţ multe parcurgând pagină cu pagină. Dragii mei, v-am trimis câteva scrisori la care mi-aţi răspuns foarte frumos, iar acum vă scriu durerile mele. Suntem mulţi fraţi şi ne înţelegeam foarte bine atunci când erau părinţii în viaţă, dar după moartea lor noi, fraţii, am devenit duşmani, nu ne salutăm nici atunci când ne întâlnim pe stradă. Eu personal nu mă duşmănesc pentru avere, ci pentru dreptate. Vă rog să mă învăţaţi cum să uit de supărarea pe care o am întipărită în inima mea; mă tem de o moarte grabnică şi nu ştiu cum o să mă prezint în faţa lui Dumnezeu. Merg la biserică în fiecare zi şi mă rog la Maica Domnului să-mi dea gânduri bune pentru a scoate din inimă răutatea".

Vă mulţumim pentru cuvintele de apreciere făcute asupra revistei "Lumina creştinului". Nu putem însă aprecia faptul că porunca cea mare al lui Isus nu o puneţi în practică. El spune: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!" (Mt 12,31). Nu credem că v-ar plăcea ca unul din copiii dv. să trăiască în ură şi duşmănie cu ceilalţi fraţi. Faceţi un efort ca de acest Crăciun să aveţi inima plină de bucurie, pace şi mulţumire. Daţi uitării cele întâmplate, începeţi dv. prima, cereţi iertare celor din familie. Sfântul Paul spune în Scrisoarea către Romani 13,8: "Fraţilor, să nu aveţi nici o datorie faţă de nimeni, afară de datoria de a vă iubi unii pe alţii!" Să dea Domnul ca Anul Nou să nu vă prindă cu o altă datorie decât cu aceea de a-i ierta şi iubi pe cei care v-au nedreptăţit! Rugaţi-vă pentru aceasta!

* Next "Sunt seminarist şi în vacanţă am participat la activităţile comunitare din parohie. În unele zile, după sfânta Liturghie am avut unele discuţii cu tinerii şi acest lucru a fost interpretat greşit de către persoanele mai în vârstă... Acum în secolul XXI, pe la sate nu prea s-a auzit de astfel de întâlniri între catolici şi ortodocşi sau între alte religii... În loc să fie atenţi la cuvântul lui Dumnezeu pe care-l predică preotul în fiecare zi la altar, credincioşii noştri se uită prin biserică să vadă cu ce se mai îmbracă lumea, care-i ultima modă etc. Oare pentru ei credinţa nu a devenit o obişnuinţă? Chiar dacă sunt seminarist nu pot să-mi răspund exact la această întrebare. Un posibil răspuns pe care mi l-am dat este un proverb "Gura lumii multe spune, dar nicicând o vorbă de bine!" Poeziile care le-aţi oprit pentru publicare, când se vor publica? Vă doresc numai bine şi Naşterea Domnului să ne găsească cu sufletul curat".

Mai întâi vă răspundem că trebuie să aveţi în primul rând în vedere condiţia dv. de seminarist, adică de persoană chemată de Cristos ca într-o zi să predice şi să slujească la altar: cultivaţi vocaţia dv. şi faceţi-o să se maturizeze. În al doilea rând, întâlnirile de genul celor care ni le-aţi descris sunt bine venite, dar, atenţie! Nu trebuie să dăm prilej de scandal celor din jurul nostru, mai ales acelora care nu ştiu de aşa ceva. Astfel de întâlniri trebuie pregătite, explicate celor care nu au auzit de ele şi apoi, cu siguranţă, nu va avea nimeni nimic de obiectat. Nu ne-aţi scris dacă aţi făcut ceva în acest sens, dacă aţi stat de vorbă cu cei care nu au înţeles. Ca seminarist, precis, aţi citit de multe ori ce spune apostolul Paul (1Cor 6,3-4): "Pentru ca slujirea noastră să nu dea loc la critici, noi veghem ca să nu scandalizăm pe nimeni cu nimic. Dimpotrivă, în toate împrejurările ne dovedim adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu, îndelung răbdători în necazuri, în nevoi, în strâmtorări...". Ne place să credem că în intenţiile dv. de rugăciune intră şi lumea care nu este atentă la sfânta Liturghie. Cu privire la poezii nu vă putem spune nimic, pentru că nu ştim cine sunteţi.

* Ioan Cojan (Traian, Neamţ). "De fiecare dată sfintele sărbători ale Crăciunului aduc bucurii şi fericire tuturor creştinilor de toate vârstele. Motiv de reînnoire şi de înălţare sufletească în sufletele tuturor acelora care cred şi simt creştineşte această sărbătoare. Avem un motiv în plus să ne bucurăm acum când Biserica se bucură din plin de libertate religioasă şi poate fără oprelişti să-şi desfăşoare activitatea pastorală pe toate planurile, mai ales prin publicaţiile care aduc multă lumină în sufletele credincioşilor. Mă bucur că pot adresa întregului personal de la redacţia "Lumina creştinului" sărbători fericite, multă sănătate, mult succes în frumoasa activitate redacţională".

Vă mulţumim pentru cuvintele frumoase pe care le adresaţi redacţiei şi apreciem faptul că dv. aţi fost printre cititorii care ne-au scris cel mai des. Aceleaşi mulţumiri şi pentru dr. Ecaterina-Tereza Achim (Bistriţa), Violeta Ciocodei (Brăila) şi Victor şi Maria Tarţa (Pintic, jud. Cluj).

* V.B. (Horgeşti). Să sperăm că problema pe care ne-aţi sesizat-o se va rezolva. Bine ar fi să staţi de vorbă şi cu părintele.

* Pr. Pavel Butnaru (Buzău). "Sfântul Iosif care este patronul unei morţi bune nu rămâne dator faţă de cei care l-au iubit şi cinstit în viaţă. Mă opresc asupra unui eveniment care s-a petrecut în luna octombrie în satul Gioseni, jud. Bacău. Leon Fuster avea o mare evlavie faţă de sfântul Iosif pe care-l cinstea prin diferite novene şi rugăciuni particulare, dar mai ales prin munca cinstită şi plină de credinţă pe care o făcea gândindu-se la cel care a muncit pentru întreţinerea sfintei Familii din Nazaret. Bun constructor, împreună cu pr. Ioan Ciuraru a condus lucrările de restaurare a bisericii din Buzău, închinată sfântului Iosif, a caselor parohiale din Urziceni, Buzău, Slobozia, Râmnicu-Sărat şi Nehoiu. Anul trecut, la sugestia lui am început lucrările de întreţinere exterioară ale bisericii din Buzău şi mi-a spus că o face numai din respect faţă de sfântul Iosif, deoarece este bolnav şi crede că este ultima sa lucrare... Nu m-am mirat când pr. Vasile Rediu mi-a spus prin telefon că Leon a murit ca un sfânt; după ce a primit sfânta Împărtăşanie, a îngenunchiat în bancă pentru rugăciunea de mulţumire şi Isus i-a deschis în biserică poarta veşniciei. La înmormântare a participat satul întreg, pr. paroh a chemat preoţii din parohiile vecine şi pe cei originari din Gioseni. Această moarte este un semn de încurajare pentru noi, sfinţenia constând în fapte mici, obişnuite, făcute cu dăruire şi credinţă."

În revista din numărul trecut s-a notat despre cazul pe care Sfinţia voastră îl prezentaţi pe larg. Credem că rândurile scrise îi vor încuraja pe mulţi la o viaţă de sfinţenie. Vă mulţumim!

* Ioan Minuţ (Târgu Mureş). "Doresc să vă mulţumesc pentru amabilitatea şi promptitudinea de care aţi dat dovadă în trimiterea revistei "Lumina creştinului". Aici, la Târgu Mureş, unde am ajuns datorită serviciului, nu se celebrează nici o sfântă Liturghie romano-catolică în limba română, nici sfântul Rozariu, nimic, totul se face în limba maghiară. Aceleaşi probleme sunt şi în alte localităţi, ca să nu spun în tot Ardealul. Mulţumesc lui Dumnezeu că am găsit înţelegere şi spovezile le fac în limba română... Nu se găsesc cărţi de rugăciune cu sfânta Liturghie bilingvă româno-maghiare, aşa că din sfânta Liturghie înţeleg 5%, sau poate nici atât. Am doi copii şi îmi pare rău şi sunt foarte trist că ei nu au posibilitatea să primească la nivelul la care am primit şi eu învăţăturile creştine de la Biserică, de la preoţii pe care n-am să-i uit niciodată şi cărora am să le port respect cât voi trăi..."

Vă recomandăm să vă adresaţi episcopiei de care aparţineţi; pentru a se rezolva situaţia trebuie să fiţi mai multe persoane, pentru că e cam greu să se celebreze Liturghie în limba română pentru o singură persoană sau doar pentru câteva. Credem că deja aţi primit pliantul cu cărţile pe care le puteţi comanda de la Librăria "Presa Bună". Vă dorim mult har şi binecuvântare de la Domnul!

* Gheorghe A. Hârjoi (Luncaşi). Scrisoarea dv. conţine doar jigniri la adresa preoţilor şi a celor care lucrează la Editura "Presa Bună". Ne rugăm lui Dumnezeu să vă ierte şi să vă dea pace în inimă. În altă ordine de idei, vă asigurăm că dacă dv. vreţi să ţineţi o sărbătoare nu vă opreşte nimeni, puteţi să ţineţi chiar toate zilele: nu are nimeni nimic împotrivă!

* Elena Olariu (Răducăneni). "Acum pe cine să crezi? Mass-media care de o bună bucată de vreme la tot pasul împroaşcă cu "reziduuri" tot ce este creştinesc posibil, indiferent de cult, plecând de sus în jos, aceasta fiind înţeleasă ca libertate a "cuvântului" şi democraţie, sau pe cei ce păstrează tăcerea din complezenţă: "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac" (Lc 23,24), tăcere ce spune ea însăşi adevărul... Fraţilor, de ce produceţi "schisma" în propria familie cu tot felul de tertipuri înjositoare şi blasfemii! De ce ocupaţi paginile jurnalelor doar de dragul de a ieşi în evidenţă semănătura!? Sau, aşa luptăm noi românii pentru marea unire acum la începutul mileniului trei!? Că doar ceea ce faceţi prin prisma mass-mediei nu aduceţi decât hulă propriei familii, trecând mult peste decenţa cu care-i obişnuită "talpa ţării" şi "oţetul" dat Mântuitorului, acum la a doua sa venire... Dărâmaţi nu numai zidurile bisericii pământeşti ridicate cu atâta sudoare şi veneraţie de cei ce ne-au descifrat învăţătura cristică, dar până şi biserica din suflet... Unde să ne mai ducem? În cine să mai avem încredere!? De ce nu există o "nuntă din Cana" în suflete, ci doar numai în Sfânta Scriptură!? Cât de "fără de păcat" sunteţi de daţi cu piatra!? Apoi, fugiţi în pustiu... Care pustiu? Sau luând nume nou, deodată simţiţi nevoia spovedaniei. Faceţi-o acum când Dumnezeu încă vă poate ierta! Şi curăţenie în gânduri, faceţi..."

Nu ştim dacă scrisoarea dv. deschisă a fost luată în seamă de ziarele "Monitorul" sau "Ziua", noi însă v-am redat rândurile de mai sus în speranţa că vor auzi cei care trebuie să audă!

* Lucian Mărăndescu (Huşi) Vă mulţumim pentru urări şi aşteptăm să ne mai scrieţi.

* Cristian Lung Careianul (Carei). Materialul pe care ni l-aţi trimis este interesant. Totuşi el nu poate fi publicat în revistă datorită lungimii lui.

* M. (jud. Timiş) "Când cineva greşeşte faţă de o altă persoană şi este conştient de faptul că a greşit, dar nu recunoaşte, nu are cât de cât puţină umilinţă în el să poată spune: "Îmi pare rău", cum ar trebui să acţioneze acea persoană care s-a simţit jignită, deoarece nu-i spune "îmi pare rău", iar ea simte nevoia să spună "te iert, hai să mergem înainte ca şi până acum". Oare ar trebui să se comporte ca şi cum nu s-a întâmplat nimic şi la urmă să fie considerat un prost, un laş? Pentru că în ziua de azi dacă răspunzi răului cu bine ajungi să fii considerat aşa cum am spus mai sus şi în plus şi profită de bunătatea ta. Şi parcă se ajunge să răspundem cu aceeaşi monedă. Şi eu am ajuns la acest punct teribil de a nu mai putea ierta, de fapt cred că Dumnezeu îmi dă harul să iert, dar nu mai am eu dorinţa, nu mai vreau să fiu eu acela care fac primul pasul. Ce altceva aş putea face?"

Din scrisoarea dv. am înţeles că deja aţi hotărât ceea ce veţi face. Vă recomandăm să citiţi răspunsul de mai sus adresat persoanei din Nicoreşti.

* Vasile Leftică (str. General Şt. Guşe, 3, P.N.T., 5500 Bacău). V-am dat adresa în speranţa că vă vor scrie cât mai mulţi.

* Vasile I. Tudosă (Şos. Alexandriei, 154, sector 5, P.N.T. Rahova, 76969 Bucureşti). "Sunt îngrijorat căci vine Anul Nou şi nu voi mai putea avea această hrană spirituală, care este revista "Lumina creştinului". Iubiţi fraţi creştini, vin prin această scrisoare cu rugămintea să fiu ajutat în anul 2002 cu abonamentul revistei "Lumina creştinului" pentru că sunt foarte îngrijorat că nu-l voi mai avea în anul viitor. Îi rog din inimă pe cei care sunt binevoitori să-mi scrie şi mie câteva rânduri de încurajare şi le mulţumesc tuturor acelora care au fost alături de mine şi m-au înţeles".

Vă asigurăm că revista o veţi primi în continuare şi deja s-au arătat persoane binevoitoare care au plătit câteva abonamente în plus pentru a putea primi şi cei care nu au posibilitatea. Tragem speranţa totuşi ca acea graţiere despre care se vorbeşte să vă prindă şi pe dv. şi atunci Anul Nou nu vă va mai prinde în închisoare.