Am avut emoţii atunci când am aflat că voi participa la organizarea pelerinajului tinerilor de la Cacica de anul acesta. Părintele paroh şi toţi cei care s-au ocupat de organizarea lui în anii precedenţi ne avertizau că trebuie să luăm lucrurile în serios. Se estima un număr foarte mare de pelerini cu atât mai mult cu cât trebuia avut în vedere faptul că anul acesta este an jubiliar. O importanţă deosebită a avut-o nu numai numărul pelerinilor, ci şi participarea unui număr foarte mare de preoţi şi episcopi.
Dar ceea ce mi-a dat curaj şi încredere era numărul foarte mare de tineri care aveau să vină pentru a-şi ridica rugile către Domnul, prin mijlocirea Mariei. Prezenţa lor, trăirea credinţei, participarea plină de entuziasm la celebrările liturgice şi tinereţea lor aveau să dea un farmec deosebit celebrărilor mariane. La început mi-a fost teamă că nu voi trăi zilele de pelerinaj cu aceeaşi intensitate cu care le vor trăi pelerinii propriu-zis. De aceea, după ce ne-am instalat corturile, am venit în faţa Sfintei Fecioare pentru a ne ruga, pentru a-i cânta şi pentru a-i încredinţa reuşita acestui pelerinaj. Am intrat, aşadar, în atmosfera specifică acestui loc sfânt. Am participat la sfintele Liturghii la care aglomeraţia nu ne-a dat bătaie de cap, iar cu două zile înainte de marea sărbătoare, după ce am primit programul celebrărilor sfinte şi indicaţiile părintelui paroh, Iulian Kropp, am împărţit fiecăruia îndatoririle, încercând să asociem fiecărui loc şi fiecărui moment oamenii cei mai potriviţi. Din acel moment nici unul din tinerii din Acţiunea Catolică sau din Scout, coordonaţi de asistentul spiritual, pr. Mihai Roca, nu a avut timp decât pentru sfânta Fecioară şi cinstitorii ei.
Astfel, în dimineaţa următoare (luni, 14 august), o parte din tineri au rămas în Cacica pentru a îndruma pelerinii veniţi cu autocare sau cu un alt mijloc de transport şi de a menţine ordinea în biserică, la grotă şi împrejurul lor, iar cealaltă parte au plecat spre Ilişeşti, unde au primit grupurile de tineri, care au parcurs 10 km pe jos spre Cacica. Şi cu cât ne apropiam mai mult de sanctuar, cu atât mai puternic răsunau cântecele şi rugăciunile. Împreună cu Preasfinţitul Petru Gherghel, cu seminariştii şi preoţii care-i însoţeau, am intrat în Cacica plini de bucurie şi de speranţă. Iar pentru că "micuţa" bazilică a fost mai încăpătoare decât credeam, cei peste 1.450 de tineri din 54 de parohii au avut prilejul să o salute pe Maica Preacurată în sfântul lăcaş închinat ei.
Au urmat Calea sfintei cruci, adoraţia euharistică şi sfânta Liturghie pentru tineri celebrată de episcopul auxiliar, Mons. Aurel Percă.
Ziua a culminat cu privegherea mariană de seară la care cuvintele Sfintei Scripturi ne-au hrănit sufletele, ne-am rugat şi am cântat din toată inima, iar în timpul procesiunii cu lumânări aprinse am alungat întunericul din jurul nostru înălţându-ne sufletele, asemenea lumânărilor, pe acordurile minunatului cântec "Ave, Maria!". La grotă, cântecele şi rugăciunile au continuat până spre dimineaţă.
În ziua de 15 august, Adormirea Maicii Domnului, am participat cu emoţie şi bucurie la Liturghia pontificală la care am primit binecuvântarea apostolică. Acum misiunea noastră, a organizatorilor, se apropia de final.
Abia după câteva ore a încetat agitaţia care ne cuprinsese pe toţi. Încă se mai vedea coloana de autocare plecând şi câte un tânăr sau câte un bătrân mulţumit şi fericit că a trăit asemenea zile de har.
Am plecat de la Cacica puţin obosit şi foarte mulţumit, dar am rămas cu dorinţa de a o cinsti pe sfânta Fecioară nu numai în sărbătorile închinate ei, ci în fiecare zi.
