Un pelerinaj marian, fie că este dorit, organizat şi făcut cu devoţiune şi credinţă, fie că este spontan, cauzat de necesitatea pocăinţei, a unui itinerar spiritual de vindecare, de purificare, fie din dorinţa de a o cunoaşte mai mult pe Preacurata, este un eveniment de credinţă marcat de un entuziasm şi de o manifestare spirituală deosebită.
Anul acesta în perioada 13-15 august, sanctuarul de la Cacica a reunit peste 50.000 de credincioşi veniţi din Dieceza de Iaşi, din ţară şi din străinătate.
Prezenţa mare a pelerinilor a fost cauzată de importanţa pe care aceştia au acordat-o Mariei în acest an jubiliar şi de recunoaşterea spirituală mariană universală acordată sanctuarului din Cacica prin declararea bisericii ca bazilică minoră.
Cei care au fost prezenţi la Cacica vor păstra mult timp întipărit în minte şi în inimă ceremoniile şi evenimentele care s-au succedat la sanctuar. Atât copiii şi tinerii, cât şi adulţii şi cei bolnavi au avut posibilitatea "să urce" cu adevărat la sanctuar şi să se prezinte în faţa Preacuratei şi a Fiului ei preaiubit.
Au fost zile de har marcate de rugăciune, de cântece care parcă nu se mai sfârşeau, de o iubire creştină fraternă exprimată şi trăită sub privirile duioase ale Mamei noastre cereşti. În biserică şi în jurul acesteia, la confesionale sau la grotă, pe pajiştea din faţa altarului principal sau pe străzi şi în locurile de campare, se putea vedea pe chipurile pelerinilor acea împlinire spirituală marcată de bucurie sau acea dorinţă arzătoare de a-şi schimba viaţa, de a fi mai buni, mai curaţi, mai aproape de fraţi, de Dumnezeu.
La sanctuarul marian de la Cacica dorinţa după cele spirituale şi bucuria de a fi împreună, nostalgia după cer, "fuga de lume" şi dorinţa de purificare s-au întrepătruns în mod tainic şi minunat. Pelerinii, împreună cu persoanele consacrate, cu preoţii şi episcopii lor, prin rugăciunile şi iubirea lor sinceră faţă de Preacurata au arătat că doresc şi sunt capabili să construiască o lume bazată pe credinţă şi speranţă.
Cu mâinile înălţate în semn de rugăciune şi cu ochii aţintiţi spre cer, prin sacrificii oferite în spirit de credinţă, prin participare conştientă la sfânta Liturghie, la spovadă şi sfânta Împărtăşanie şi prin devoţiunile şi ceremoniile mariane, pelerinii, ca semn de preţuire, recunoştinţă şi mulţumire, au oferit buchetul lor spiritual iubirii inefabile a lui Dumnezeu.
