Semnificaţii După 15 ani şi 7 întâlniri mondiale, crucea, simbol al acestei zile, s-a întors de unde a plecat în 1985: la Roma. Pentru prima dată o zi mondială de tineret s-a desfăşurat în inima jubileului. "Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi", tema acestei zile aminteşte de evenimentul central sărbătorit în acest an: două mii de ani de la Întruparea lui Cristos.
Ziua Mondială a Tineretului care s-a desfăşurat la Roma în perioada 15-20 august nu este altceva decât o etapă a unui drum care trebuie continuat sau, pentru mulţi, un punct de pornire pentru o viaţă nouă, în bucuria întâlnirii cu Cristos.
A fost o oprire în drumul fiecărui tânăr pentru a pune la punct alegerile de viaţă, în confruntare cu martorii credinţei, în apropierea de sacramente şi de Scriptură, în regândirea unei vârste care se deschide spre viaţă, cu proiecte, cu speranţa de a schimba lumea începând de la acel lemn, de la acea cruce pe care papa, neobosit vestitor şi martor, o propune adulţilor celui de-al treilea mileniu.
Speranţe, bucurii, emoţii, sărbătoare, cântare, rugăciune - toate acestea s-au adunat în acele zile în care un mare număr de tineri au fost implicaţi.
Tineri din întreaga lume. Limbi şi obiceiuri diferite. Ce au avut în comun? Sunt fiii societăţii globalizate, ai culturii mass-mediei şi ai consumismului, ai ţărilor care au dărâmat zidul comunismului şi acum îi trăiesc din plin consecinţele. Sunt în acelaşi timp tineri creştini care l-au cunoscut pe Cristos şi evanghelia sa şi care vor să-l cunoască mai bine. S-au întâlnit cu simpatie şi curiozitate tocmai pentru că au venit din întreaga lume... Întâlnirea a exprimat bucuria de a fi fraţi; fraţi adevăraţi, nu pentru o săptămână, dar pentru totdeauna.
Roma: cetatea apostolilor şi a martirilor. Un oraş frumos, cu monumentele şi pieţele sale. Bazilica "Sfântul Petru" - semnificaţie deosebită. Poarta sfântă care a amintit că Isus este poarta vieţii. O poartă care un e uşoară, atractivă. De multe ori am preferat alte căi. A fost o şansă ca acea poartă să fie trecută cu rugăciunea: "Iată-mă Doamne... eu vin, dar tu să nu mă laşi niciodată să mă pierd". Am ajuns la mormântul lui Petru, şi acolo am putut repeta cuvintele apostolului: "Doamne, tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu... Ajută-ne să rămânem tari în această credinţă, pe această piatră, pentru că tu singur ai cuvintele vieţii veşnice..."
Am fost invitaţi de Ioan Paul al II-lea, slăbit în trupul său, dar puternic în alegerile şi gesturile profetice pe care continuă să le facă... O întâlnire cu o persoană excepţională, s-au putut gândi mulţi, dar el repetă: "Priviţi-l pe Isus din Nazaret... Nu vă fie teamă de a-l urma, nu vă fie teamă să fiţi sfinţii noului mileniu!".
Jubileul tinerilor. Uneori se văd anumite direcţii greşite luate de adulţi şi de alţi tineri ai timpului nostru. Am experimentat deja greutatea anumitor atitudini pe care le-am cultivat, a dorinţelor sau a temerilor de care ne lăsăm dominaţi. Trebuie curaj pentru a spune nu, dacă vrem să ne uşurăm rucsacul pentru a aşeza în el numai ce e cu adevărat necesar. Trebuie să individualizăm o direcţie şi să ne decidem să o urmăm... altfel nu se va ajunge în nici o parte şi lumea se va închide în ea însăşi. Un jubileu pentru a ne converti şi a porni din nou cu convingerea şi bucuria celui care a pus în inima sa un scop, o speranţă care l-a cucerit.
Duminică, 20 august, întoarcerea acasă. Nu poate fi o simplă întoarcere, dar o pornire. Ne-am întors pentru a fi tineri creştini care fac frumoasă viaţa lor, trăind-o în întregime în prietenia lui Cristos. Ne-am întors pentru a fi fraţi care să poarte tuturor darurile primite. Ne-am întors pentru a continua efortul de a-i înţelege pe unii fraţi de-ai noştri, români ortodocşi, care s-au exprimat public duminică, 27 august, la TVR1 în emisiunea "Universul credinţei", realizată de Răzvan Bucuroiu. Trebuie, într-adevăr, depus un mare efort pentru a-i înţelege pe cei care pun la îndoială sinceritatea şi căutările tinerilor catolici, care n-au văzut în întâlnirea de tineret de la Roma decât "o manifestare tinerească de entuziasm şi nu atât de religiozitate" (PS Snagoveanu, delegatul Patriarhiei), care par că se preocupă mai mult de desacralizarea lumii catolice şi nu se întreabă ce se întâmplă cu tinerii acestui neam, care mai speră ca "lumina de la Răsărit" să pătrundă în "întunericul Occidentului" sau care s-au dus cu gândul, participând la Liturghia catolică, la misterele antice, neobservând sau făcând-o prea puţin, mesajul evenimentului şi căutările tinerilor pentru Cristos.
Dar ce sunt toate aceste atitudini în comparaţie cu ce s-a primit acolo? Păstrăm convingerea că Mântuitorul "ne iubeşte şi atunci când îl dezamăgim, când nu suntem la înălţimea aşteptărilor lui. El ne cuprinde întotdeauna în îndurarea sa" (Din omilia de la Liturghia de încheiere a jubileului tinerilor).
