Duminică, 3 septembrie, Biserica Română Unită cu Roma a celebrat la Blaj jubileul celor 300 de ani de la unire, fiind pentru Biserica Greco-Catolică din România unul dintre cele mai importante şi semnificative evenimente ale anului. Liturghia festivă a început la ora 10.00, în catedrala "Sfânta Treime". Alături de numărul mare al credincioşilor, au participat Excelenţa sa Jean Claude Périsset, nunţiu apostolic în România, ÎPS arhiepiscop George al Clujului, PS Virgil al Oradiei, PS Alexandru al Lugojului, PS Ioan al Maramureşului şi PS Florentin, episcop auxiliar de Cluj-Gherla. Au concelebrat peste 200 de preoţi.
ÎPS mitropolit Lucian, după ce a salutat prezenţa la această sărbătoare a înalţilor oaspeţi, i-a pomenit şi pe ierarhii care au trecut la cele veşnice, dar a căror contribuţie întru săvârşirea acestei uniri a fost însemnată. Au fost amintiţi şi cei trei întemeietori ai Blajului: Ioan Inocenţiu Micu, Ioan Vancea, Vasile Vodă Suciu, precum şi Petru Pavel Aron.
ES Jean Claude Périsset a rostit un cuvânt cu prilejul acestei aniversări jubiliare şi a transmis mesajul Sfântului Părinte din scrisoarea apostolică pentru Cel de-al III-lea Centenar al Unirii.
S-a rostit ectenia pentru cei adormiţi, mitropoliţii Teofil şi Atanasie, părinţii unirii. S-a citit de către Mons. Ciro Bovenzi şi PS Virgil al Oradiei mesajul ES cardinal Achille Silvestrini, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, mesaj în care s-a accentuat încă o dată semnificaţia profundă a acestei uniri care împlineşte voinţa lui Cristos şi anume aceea că "Biserica este de fapt una şi indivizibilă".
Această dorinţă şi acest îndemn la unitate au fost accentuate şi în cuvântul rostit de ÎPS mitropolit Lucian, care a evidenţiat efortul tuturor creştinilor, de-a lungul istoriei pentru împlinirea acestei unităţi.
Celebrarea aniversară s-a încheiat cu procesiunea spre locul de odihnă veşnică al celor şapte arhierei ai Blajului: episcopii Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, Grigore Maior, Ioan Bob, Ioan Lemeni şi mitropoliţii Ioan Vancea şi Alexandru Niculescu.
* * *
Cine sunt greco-catolicii?
Sunt ortodocşi care în anul 1700 s-au unit cu Biserica Romei. Această unire religioasă a fost realizată prin trei documente fundamentale: Declaraţia unirii, elaborată de Sinodul din februarie 1697, semnată de mitropolitul Teofil şi 12 protopopi ai săi; Cartea de mărturie, semnată de episcopul Atanasie Anghel al Ardealului, împreună cu 38 de protopopi adunaţi în sobor mare la Alba-Iulia la 7 octombrie 1698 şi Manifestul unirii semnat în anul 1700 de acelaşi episcop şi de 54 de protopopi. Referindu-ne la ultimul document, el a fost redactat pe 5 septembrie 1700 după ce Sinodul convocat cu o zi înainte a stabilit admiterea celor patru puncte care îi diferenţiau pe ortodocşi de catolici. La Sinod, pe lângă protopopi, au participat nu numai preoţi (1.563), dar şi ţărani fruntaşi. În document se arată: "Slobozi de bună voie şi porniţi de Duhul Sfânt ne-am unit cu Biserica Romano-Catolică şi prin rândul acestora ne mărturisim a fi mădularele ei, toate primindu-le, mărturisindu-le şi crezându-le, câte le primeşte, le mărturiseşte şi le crede dânsa şi mai ales acele patru puncte în care ne vedem până acuma a fi deosebiţi".
Prin documentele numite mai sus s-au pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), înnodându-se firul rupt cu Biserica Romei la 1054. Unirea de la 1700 a fost o unire în credinţă şi nu în rit, astfel încât BRU şi-a păstrat ritul ei oriental, de aici fiind şi celălalt nume adesea folosit de ortodocşi uniţi cu Roma.
În 1948 Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată de statul comunist. Erau pe atunci aproximativ 2.500.000 de credincioşi în cinci dieceze sub Mitropolia de la Blaj. Biserica avea aproape 2.000 de preoţi. Bunurile au fost luate de stat; bisericile şi casele parohiale au fost luate de Biserica ortodoxă. La 31 decembrie 1989 Biserica Română Unită cu Roma a fost recunoscută oficial. La 14 martie 1990 papa Ioan Paul al II-lea a numit în cele cinci episcopii reînfiinţate episcopi.
