Exemple de curaj La 1 octombrie, Sfântul Părinte a prezidat canonizarea a 120 de martiri chinezi, care au murit între anii 1648 şi 1930. În aceeaşi zi au mai fost canonizate: Katharine Drexel (1858-1955), o bogătaşă din Filadelfia care a devenit apostol al indienilor şi negrilor din Statele Unite (beatificată în 1988), Maria Josefa a Inimii lui Isus (1842-1912) şi Giuseppina Bakhita (1869-1947), o fostă sclavă sudaneză, călugăriţă canosiană (ultimele două beatificate în 1992).
Liturghia care a urmat a inclus cântece şi rugăciuni în chineză, arabă şi latină. "Nu este oare anul sfânt cel mai potrivit timp pentru a face să strălucească mărturia lor eroică?", a întrebat Sfântul Părinte. Papa a menţionat exemplul Annei Wang, o fată de 14 ani, care "a rezistat în faţa ameninţărilor călăului" care îi cerea să-şi renege credinţa; pregătită pentru decapitare, "a strigat cu o faţă luminoasă: "Poarta raiului este deschisă pentru toţi", şi apoi a şoptit de trei ori "Isus"".
Un alt martir chinez este Chi Zhuzi, de 18 ani, al cărui braţ drept a fost tăiat. "Pe când se pregăteau să-l jupoaie de viu, a strigat, plin de curaj: "Fiecare bucată din carnea mea, fiecare picătură din sângele meu vă vor repeta că sunt creştin"". Dintre aceşti martiri, 87 au fost chinezi şi 33 misionari străini. Majoritatea au fost ucişi în timpul Revoltei Boxerilor la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Boxerii erau membri ai partidului politic religios chinez care a declarat război împotriva europenilor şi a colonialismului. Cum misionarii erau din vest, creştinii au devenit una dintre ţintele lor favorite.
Sfântul Părinte a spus că momentul canonizării acestor oameni, printre care sunt şi câţiva copii, "nu constituie timpul potrivit pentru a judeca aceste perioade istorice: acest lucru poate va fi făcut altă dată. Cu această proclamare solemnă a sfinţeniei, Biserica doreşte astăzi doar să recunoască faptul că aceşti martiri sunt un exemplu de curaj şi coerenţă pentru noi toţi, şi că ei fac cinste nobilului popor chinez".
Canonizarea a devenit, de asemenea, o ocazie specială pentru Sfântul Părinte de a manifesta opţiunea preferenţială a Bisericii pentru cei săraci, abandonaţi şi lipsiţi de apărare. Ca un exemplu de dedicare faţă de minorităţile etnice, papa a arătat-o pe Katharine Drexel, călugăriţă americană din secolul al XIX-lea, fondatoarea Congregaţiei "Surorile Preasfântului Sacrament" pentru indienii şi persoanele de culoare, care a comunicat afro-americanilor şi indienilor mesajul evanghelic al vieţii euharistice. "Katharine Drexel este un exemplu excelent al acelei carităţi practice şi solidarităţi generoase cu cei mai puţin favorizaţi, care a fost pentru mult timp semnul distinctiv al catolicilor americani", a spus Sfântul Părinte.
Giuseppina Bakhita este pentru papa modelul de speranţă pe care numai Dumnezeu o poate da omului care trăieşte în captivitate, atât în formele vechi cât şi în cele noi de sclavie, în special pentru sudanezi, mulţi dintre ei, ca Bakhita, fiind reduşi la sclavie.
Iubirea creştină pentru bolnavi şi abandonaţi a fost în mod sublim exprimată în persoana Mariei Josefa a Inimii lui Isus Sancho de Guerra, fondatoarea Congregaţiei Slujitoarele lui Isus ale Carităţii, care a fost şi ea canonizată. "În viaţa noii sfinte, prima femeie de origine bască ce este canonizată, acţiunea Duhului Sfânt s-a manifestat într-un mod deosebit", a spus papa. În ciuda faptului că a fost bolnavă "în ultimii 12 ani ai vieţii sale, ea nu şi-a cruţat nici un efort sau suferinţă, şi s-a dăruit fără rezerve în slujba carităţii faţă de bolnavi, în climatul unui spirit contemplativ".
Guvernul Chinez a protestat pentru timpul ales pentru ceremonie, arătând că 1 octombrie este sărbătoare naţională, marcând aniversarea înfiinţării noului guvern comunist al ţării în 1949. Canonizarea a mai stârnit plângeri deoarece guvernul de la Beijing îi proclamă acum pe liderii boxerilor ca predecesori ideologici şi eroi naţionali.
Vaticanul a înlăturat aceste obiecţii, arătând că timpul pentru ceremoniile de canonizare este fixat de calendarul Sfântului Scaun, fără referire la vreo sărbătoare naţională. Mai mult, oficialităţile Vaticanului au arătat că martirii sunt onoraţi pentru fidelitatea lor faţă de credinţa catolică, nu pentru rolul lor în problemele politice.
