Trăim într-o perioadă în care consumismul îşi spune de multe ori cuvântul. Orientarea aceasta nu este neapărat de condamnat, însă omul prin natura sa trebuie să se îndrepte şi spre valorile spirituale, prin care el se identifică. Deşi trăim în atmosfera plină de entuziasm a jubileului, timpul liturgic ne invită la purificare interioară.
În ziua de 12 martie, Sfântul Părinte va adresa celorlalte confesiuni religioase, dar în acelaşi timp întregii lumi, "cererea de iertare". Fiecare dintre noi în preajma acestei zile ne îndreptăm gândurile spre acea fiinţă care ne-a dat viaţa trupească. Dar iată că Biserica, simţindu-se mamă, varsă lacrimi de căinţă pentru fii ei care au greşit în trecut. Cel care se simte creştin şi trăieşte ca un creştin, trebuie să sufere cu Biserica. Fiecare dinte noi este invitat să intre în interiorul său pentru a-şi face un examen de conştiinţă.
Această "cerere de iertare" pe care o face Biserica prin glasul Sfântului Părinte nu trebuie privită doar ca un semn exterior, dar mai ales ca o dorinţă de purificare pe care ea o vrea atât pentru fii ei cât şi pentru întreaga lume. Ne-ar veni foarte uşor să îngropăm trecutul, însă această atitudine nu face decât să arate o altă imagine a identităţii noastre. Condiţia noastră umană se împleteşte cu aceea de greşitori şi imagine a înţelepciunii divine. Zilnic prin rugăciunea "Tatăl nostru" cerem iertare pentru greşelile noastre, însă acum o facem în mod solemn şi la fel de sincer; nu pentru a uita trecutul, ci pentru a arăta că iubirea pe care ne-a dăruit-o Cristos ne cere acest act de umilinţă. Nu încercăm să scoatem în evidenţă greşelile celorlalţi, însă cerem iertare pentru rănile pricinuite în trecut fraţilor noştri. Iertându-ne unii pe alţii vom putea privi spre viitor mai siguri.
"Astăzi, eu papă a Bisericii Romei, în numele tuturor catolicilor, cer iertare pentru greşelile făptuite împotriva necatolicilor de-a lungul istoriei frământate a acestor popoare şi, în acelaşi timp, ofer iertarea Bisericii Catolice pentru ceea ce a avut de suferit fiii săi în trecut". Aceasta este cererea de iertare pe care a adresat-o Sfântul Părinte la Olomuc (Cehia).
Fr. Ciprian Ban (Prăjeşti)
* * *
A treia poruncă
Îl împuşcăm pe
Domnul cu vorbe
când îl amestecăm
în dialogul zilnic,
în gesturi false
şi aluzii banale,
precum atârnă pe cruce
la fiecare gât
ca simplu giuvaer.
Eugenia Faraon (Huşi)
* * *
Rugăciune
Bate-mă-n cuiele stării
în bătătura sfinţilor.
Aruncă-mă pe braţele
crucii şi alungă-mă-n
tăcerea gândului tău,
să pot simţi sângele meu
cum plânge a verde
de visul unui trecut,
prelins pe limba unui
orologiu stricat, în
ochiul scobit de cuvânt.
Marian Pălie (Huşi)
* * *
Convertire
Epave mă bântuie negre
şoptind un refren
cu iluzii pierdute.
Mă plimb
Şi mă plâng: Cine
sunt?
O sete anostă îmi sfarmă
păcatul din cerul
de oase...
Am deschis uşa larg...
Zâmbind luminos mi-ai răspuns:
Eu sunt...
Emilian Pal (Roman)
