În ziua 1 mai 1990, Mons. Petru Gherghel a fost sfinţit episcop. Evenimentul a avut loc la Institutul Teologic, consacrator principal fiind cardinalul Angelo Sodano. Anul acesta se împlinesc 10 ani - ocazie de mulţumire adusă lui Dumnezeu şi de rugăciune pentru păstorul diecezei. În Dieceza de Iaşi, luni, 1 mai, în cadrul sfintei Liturghii, credincioşii din toate parohiile vor face rugăciuni speciale, iar miercuri, 3 mai, în catedrala din Iaşi la ora 11.00 va avea loc o rugăciune comună împreună cu mulţi preoţi din dieceză.
PS Petru Gherghel s-a născut la 28 iunie 1940 în comuna Gherăeşti, judeţul Neamţ. După terminarea şcolii în satul natal a intrat la Seminarul din Iaşi. La 29 iunie 1965 a fost hirotonit preot la Alba-Iulia de către episcopul Marton Aron. Primul loc de apostolat a fost Parohia Barticeşti, în care a activat până în anul 1967. Din acest an până în 1970 a fost vicar parohial la Rădăuţi. În toamna anului 1970 a fost transferat la Institutul Teologic din Iaşi unde a predat teologia morală. În 1975 a fost numit rector al Institutului Teologic. La 21 februarie 1978, papa Paul al VI-lea l-a numit administrator apostolic de Iaşi. La 14 martie 1990 a fost ales şi numit de papa Ioan Paul al II-lea episcop de Iaşi. La 1 mai 1990 a fost consacrat episcop de către cardinalul Angelo Sodano. "Ca toţi să fie una": acestea sunt cuvintele înscrise pe stema sa episcopală.
În urmă cu 10 ani, după multe aşteptări de a avea din nou un episcop şi de a vedea reaşezată structura Episcopiei de Iaşi, suprimată de regimul totalitar, la 1 mai 1990 am trăit momentul fericit al sfinţirii întru episcop a Preasfinţitului Petru Gherghel. Au trecut 10 ani de păstorire.
În aceşti 10 ani ritmul zilelor şi al operelor nu a cunoscut opriri. Un prim element care reiese dintr-o privire de ansamblu asupra acestui deceniu în istoria Bisericii noastre locale este consolidarea unei Biserici active şi dinamice, a diversificării prezenţei ei în toate sectoarele vieţii sociale, dar mai ales paşii acceleraţi pe care i-a cunoscut, imprimând impulsuri puternice şi dinamice atât pe plan pastoral cât şi pe plan spiritual.
Desigur, în toate şi peste toate trebuie să descoperim acţiunea tainică a lui Dumnezeu, care ne-a rânduit mai întâi de toate un păstor şi apoi a voit ca toţi credincioşii şi preoţii să fie strânşi uniţi în jurul păstorului lor pentru a conlucra împreună spre binele Bisericii şi slava lui Dumnezeu.
Trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru această "minunată primăvară" a Bisericii noastre locale, pentru darurile acordate episcopului nostru în aceşti ani. Avem destule motive să aducem laudă şi mulţumire păstorului suprem, marele preot, Cristos, pentru episcopul nostru, pentru slujirea fidelă a Bisericii şi mai ales pentru că a fost mereu în ascultarea glasului Bisericii.
Ne strângem în ziua de 1 mai în jurul păstorului diecezei, rugându-l pe Domnul să păstreze în sănătate pe episcopul nostru, să-l ajute ca prin viaţa, cuvântul şi rugăciunea sa, să fie mereu un adevărat păstor pentru turma pe care Sfântul Părinte i-a încredinţat-o.
Episcopul trebuie să rămână pentru noi principiul vizibil şi temelie a unităţii Bisericii locale (cf. LG 23), iar toţi credincioşii - preoţi şi laici - să rămână strâns uniţi în jurul său: "Episcopus in Ecclesia et Ecclesia in episcopo" - spunea sfântul Ciprian, referindu-se la locul episcopului - în calitate de reprezentant al lui Cristos în mijlocul turmei sale, pentru că "acolo unde este episcopul, acolo este şi Biserica" (sfântul Ignaţiu din Antiohia).
Episcopul este urmaş al apostolilor, având plinătatea sacramentului preoţiei (cf. LG 21), participând deplin din preoţia şi misiunea lui Cristos. În virtutea acestei asocieri la preoţia lui Cristos, episcopul este păstor al Bisericii ce-i este încredinţată şi devine mijlocitor înaintea lui Dumnezeu în favoarea poporului creştin.
La sfinţirea episcopală el primeşte într-un mod special darul Duhului Sfânt pentru a putea păstori "turma sfântă", să ofere darurile sfinte ale Bisericii prin celebrarea Euharistiei- fiind aici adevărat mijlocitor - să vestească cuvântul lui Dumnezeu, îndeplinind mandatul de a învăţa toate neamurile (cf. Mt 28,19), să ierte păcatele, să distribuie slujirile în Biserică şi să fie pentru toţi imbold de sfinţenie.
Episcopul poate îndeplini această misiune şi slujire numai dacă toţi credincioşii rămân strâns uniţi în jurul său. Este o ocazie fericită, la celebrarea unui deceniu de păstorire a diecezei în calitate de episcop, să o arătăm prin rugăciune, prin supunere şi prin colaborare.
Preasfinţite, în cor cu toată dieceza vă spunem "Întru mulţi ani stăpâne", pentru a ne păstori în sănătate, pace şi cu elan pastoral şi spiritual mereu proaspăt.
"Binecuvântează, Doamne, pe episcopul nostru în persoana căruia te venerăm pe tine, învăţătorul şi păstorul suprem. Dă-ne harul să-l ascultăm şi să-l iubim, aşa cum te ascultă şi te iubeşte pe tine sfânta Biserică. Uniţi în jurul lui, să creştem ca popor nou al lui Dumnezeu în credinţă şi iubire".
Aurel Percă, episcop auxiliar
