Satul Buruieneşti face parte din actuala comună Doljeşti, judeţul Neamţ, aşezat pe malul stâng al Siretului, la circa 10 km depărtare spre nord-est de oraşul Roman. Satul este foarte vechi, fiind atestat documentar la 8 mai 1587, când domnitorul Petru Şchiopul l-a numit pe Pârvu, pârcălab de Soroca. Documentele ulterioare ne arată fărâmiţarea proprietăţii satului şi concentra-rea ei în mâinile câtorva persoane.

La 15 mai 1622, Ştefan Tomşa, voievodul Moldovei, cu un act dat din Iaşi, întăreşte Condachiei, jupăneasa lui Goe, partea din satul Buruieneşti, ţinutul Roman, cumpărată de Goe de la Avram din Buruieneşti. Acelaşi vornic Goe mai avea 1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a ajuns la familia Sturza, iar înainte de anul 1772-1744 moşia satului a ajuns la Mănăstirea Bărboi din Iaşi, până la secularizarea averilor mănăstireşti.

Catolicii din Buruieneşti s-au aşezat aici, formând localitatea catolică aparte, pe stânga Siretului, în fostul judeţ Roman, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu băjenarii din Adjudeni şi Tămăşeni. Au fost semnalaţi, pentru prima dată, în statisticile catolice de relaţia prefectului misiunii, pr. Ioan Hrizostomul Dejeannis, la 9 martie 1762: "... de la Tămăşeni, trecând Siretul, am găsit un sătişor zis Burianeşti de 21 de case catolice şi 84 de credincioşi, toţi catolici, fără biserică; aparţine de Parohia Răchiteni...".

Raportul anonim despre situaţia bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776, notează la Parohia "Giudeno" aşezarea Burianest cu 250 de credincioşi, tot fără biserică.

Recensământul, operat în Moldova de armata rusească de ocupaţie (1773-1744), pentru fixarea birului, dă nominal pe cei 30 de birnici de la Buruieneşti.

Ca o confirmare a existenţei satului mai înainte de aceste date amintim descoperirea tezaurului de argint de la Buruieneşti în anul 1985, pe una din colinele satului numită Calvar. Pare a fi cel mai important tezaur din secolele al XIV-lea şi al XV-lea descoperit până în prezent în Moldova. "O descoperire pentru care calificativul de senzaţional este cu totul meritat" (Citat din articolul dr. Ionel Marin, directorul Complexului Muzeal judeţean Neamţ, în ziarul "Ceahlăul" din 7 iulie 1985). S-au inventariat nu mai puţin de 1735 de monede din care aproximativ 90% sunt groşi de argint datând din vremea lui Petru I Muşat (1376?-1391?). Dar faptul cel mai surprinzător e că numărul de monede descoperite aici echivalează cu întreaga cantitate monetară descoperită anterior, având acelaşi emitent. Celelalte monede au fost emise de alţi domnitori moldoveni, între care şi Ştefan cel Mare (indiciu deosebit de preţios pentru determinarea momentului ascunderii tezaurului), iar o parte provin din Ungaria ori Bulgaria.

Biserica veche din Buruieneşti a fost construită din cărămidă în anul 1864, dar a ars în anul 1872, rămânând zidurile goale. Biserica s-a refăcut după incendiu, a durat până la începutul perioadei interbelice, când s-a construit biserica actuală, începută de pr. Leon von Melzen OMC, originar din Belgia. S-a dat în folosinţă cultului în anul 1937. Tot el a adus din Belgia şi clopotele actuale. Patronul Bisericii este "Sfântul Iosif Muncitorul". Silueta bisericii, cu o lungime de 43 m., domină coasta dealurilor din stânga Siretului cu turnul înalt de 40 m., flancat de cele două turnuleţe.

Centrul parohial din Buruieneşti s-a deschis la începutul perioadei interbelice, după ce a fost alternativ administrat fie de Săbăoani, fie de Adjudeni.

La 1 martie 1970 a fost numit paroh pr. Petru Ciocan. Începând din anul 1992, împreună cu bunii şi mărinimoşii credincioşi din Buruieneşti, s-au făcut mai multe lucrări la biserică.

Comunitatea Buruieneşti este binecuvântată şi se bucură de numeroase chemări la viaţa consacrată. Din anul 1993, prin aprobarea Preasfinţitului Petru Gherghel, activează Congregaţia "Fiicele Milostivirii şi ale Crucii".

În statistica din 1999 Parohia Buruieneşti figurează cu 967 de familii, 3.698 de credincioşi; s-au oficiat 37 de botezuri, 16 cununii, 34 de înmormântări şi un număr de 87 de copii au primit prima sfântă Împărtăşanie.