Dumnezeu a intrat în istorie, i se cuvine cinste şi mărire

Să binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt!

Să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci!

Preacucernici părinţi, dragi fraţi şi surori, iubiţi credincioşi,

a) Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat între oameni - un adevărat moment istoric

Este Crăciunul anului 2000. Celebrăm cu bucurie naşterea Domnului nostru Isus Cristos, plan voit şi stabilit de Tatăl cel veşnic, pregătit şi realizat de Duhul Sfânt din sânul preacurat al Fecioarei Maria.

În faţa acestui mister trebuie să exclamăm cu sfântul Paul: "O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! De nepătruns sunt hotărârile lui şi de necercetat căile lui. Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine i-a fost sfătuitor?... Căci de la el şi prin el şi pentru el sunt toate: lui să-i fie mărire în veci. Amin" (Rom 11,33-36).

"Cei trei ani de pregătire la marele jubileu ne-au condus etapă cu etapă spre acest mister - de la Cristos şi prin Cristos, în Duhul Sfânt, spre Tatăl. În acest sens, celebrarea jubiliară pune în aplicare şi anticipă în acelaşi timp scopul şi împlinirea vieţii creştinului şi a Bisericii în Dumnezeu unul şi întreit" (TMA 55).

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am început marele jubileu la Crăciunul anului trecut şi am ajuns la punctul cel mai de sus - Crăciunul anului 2000.

Ţinând cont de numărarea anilor, acum este de fapt comemorarea celor 2000 de ani de la naşterea Domnului nostru Isus Cristos, hotărâtă de Tatăl veşnic prin conlucrarea Duhului Sfânt.

Se cuvine, aşadar, ca la acest moment sărbătoresc să ne deschidem sufletul şi să tresăltăm în cântare de preamărire faţă de Dumnezeu Tatăl, pentru hotărârea pe care a luat-o în favoarea noastră, căci el ne-a iubit atât de mult încât ni l-a dat pe Fiul său unic (cf. In 3,16).

Întreaga creaţie, dar mai ales hotărârea de a-l crea pe om după chipul şi asemănarea sa şi planul de a-l trimite pe Fiul său în lume ca să reaşeze în oameni imaginea sa, reprezintă expresia celei mai mari iubiri. De aceea, toţi profeţii, toate scrierile sfinte - psalmii lui David şi cântările biblice - preamăresc această iniţiativă şi această iubire dumnezeiască.

Însuşi Isus se exprimă prin cuvinte de preamărire faţă de o astfel de iubire: "Te preamăresc pe tine, Părinte, domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor mari. Da, Părinte, căci aşa a fost voinţa ta (cf. Lc 10,21). Tatăl a hotărât ca Fiul său să coboare în lume, să se facă asemenea oamenilor şi, prin viaţa, jertfa, moartea şi învierea sa, să-i răscumpere pe oameni şi în veci să-i mântuiască.

b) Cristos ni-l descoperă pe Tatăl şi revelează planul de iubire

"După ce odinioară, Dumnezeu a vorbit în repetate rânduri şi în multe chipuri părinţilor noştri prin profeţi, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit prin Fiul său" (Evr 11). Aceste cuvinte din Scrisoarea către Evrei ne spun că Tatăl l-a trimis pe Fiul său, pentru ca, făcându-se asemenea oamenilor întru totul afară de păcat, să locuiască cu ei, să-i lumineze şi să-l descopere pe Tatăl, adică să vestească tainele lui Dumnezeu.

Isus Cristos ne vesteşte şi ne anunţă nu numai cuvintele lui Dumnezeu, dar şi planul său cel veşnic şi înfăptuieşte opera mântuirii pe care i-o încredinţase Tatăl. În acest plan al mântuirii, Fiul lui Dumnezeu întrupându-se, prin viaţa sa publică, prin minunile şi semnele făcute, prin predica şi mai ales prin moartea şi învierea sa glorioasă şi prin trimiterea Duhului Sfânt, realizează şi desăvârşeşte voinţa Tatălui, confirmând prin aceasta tot ceea ce a fost revelat în Vechiul Testament, eliberându-ne de întunericul păcatului şi al morţii, pentru a ne învrednici de viaţa cea veşnică (cf. Dei Verbum, nr. 3-4).

Prin tot ce a făcut, Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne descoperă plenar şi în mod vizibil pe cel nevăzut, pe Tatăl cel veşnic de la care porneşte tot misterul mântuirii şi care împlineşte voinţa sa divină, punând în noi Duhul său pentru a fi astfel Dumnezeul nostru, iar noi poporul său (cf. Ez 37,26-27). Se împlineşte profeţia făcută de Isaia, când anunţă poporul ales că un fiu se va naşte dintr-o fecioară şi va purta numele de Emanuel - "Dumnezeu cu noi" (cf. Is 7,14).

În lumina textelor Vechiului Testament şi a scrierilor din Noul Testament, în lumina învăţăturilor sfinţilor părinţi şi a întregii Biserici, prin Cuvântul cel veşnic, lumea s-a bucurat de cea mai mare şi definitivă revelaţie a iubirii divine, a planului conceput în sânul Sfintei Treimi, a voinţei Tatălui de a desăvârşi în oamenii pe care i-a creat, chipul şi imaginea sa.

Cine îl întâlneşte pe Isus, îl întâlneşte pe Tatăl. Cine îl vede pe cel care s-a născut între oameni, îl vede pe cel nevăzut; cine ascultă cuvintele lui Isus, le ascultă pe cele ale Tatălui şi se umple de iubire veşnică. La întrebarea lui Filip din relatarea evanghelistului Ioan, Isus dă un răspuns mai mult decât sigur: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns". Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cel ce m-a văzut pe mine a văzut şi pe Tatăl" (In 14,8-20).

În toată perioada anului sfânt, pe tot parcursul anului bisericesc 2000, şi, mai ales, acum la Crăciun, Fiul cel veşnic făcut om ne-a adus şi ne aduce un mare dar - ni-l aduce şi ni-l face cunoscut pe Tatăl, iubirea sa veşnică. El a devenit pentru noi călăuza spre Tatăl, căci cine îl urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii. El este pentru noi toţi drumul spre Dumnezeu Tatăl, aşa cum ne asigură evanghelistul Ioan: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine" (In 14,6).

c) Isus Cristos născut pe pământ ni-l descoperă şi pe Duhul Sfânt şi-l revarsă asupra noastră

Trimisul Domnului, arhanghelul Gabriel, a asigurat-o pe Maria din Nazaret că Duhul Sfânt se va coborî asupra ei şi ea va primi în sânul ei un fiu, care se va chema Fiul Celui Preaînalt, cel care va mântui tot poporul. Iată textul: "Duhul Sfânt se va coborî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Cel Sfânt care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Lc 1,36).

Sub lumina acestui Duh Sfânt şi cu asistenţa sa dumnezeiască, Isus îşi va împlini mandatul primit de la Tatăl, de la naştere până la mormânt şi până la înviere.

Despre el, Isus ne învaţă, când spune că Dumnezeu este Duh şi cei ce i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr (cf. In 4,24); el este lumina ce luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o (cf. In 1,5); el este iubire, căci cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (cf. 1In 4,8).

Pe acest Spirit Sfânt, Isus îl promite apostolilor în conformitate cu făgăduinţa făcută de Tatăl încă din primele clipe ale creaţiei şi după căderea omului în păcat: "Vă voi da o inimă nouă, voi pune în voi un spirit nou, Duhul meu" (Ez 36,26). Adresându-se apostolilor, Isus le-a spus: "Când voi fi plecat, îl voi trimite la voi" (In 16,7), iar în seara învierii le-a făcut tocmai acest mare dar: "Pace vouă! Precum m-a trimis pe mine Tatăl, vă trimit şi eu pe voi, şi, vorbind astfel, suflă asupra lor şi le zise: Primiţi pe Duhul Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute" (In 20,14-23).

Acest Duh Sfânt va continua să desăvârşească lucrarea lui Isus în lume şi va face ca lumea să se bucure de adevăr şi evanghelie. "El va da mărturie despre mine, dar şi voi veţi da mărturie, deoarece aţi fost cu mine încă de la început" (In 15,26).

În concluzie, venirea lui Isus în lume înseamnă începutul unei legături directe cu întreaga Sfântă Treime, cu Dumnezeu Tatăl, cu Isus Fiul şi Cuvântul veşnic şi cu Spiritul lui Dumnezeu.

d) Lui Dumnezeu întreit toată cinstea şi mărirea!

Preacucernici părinţi, dragi fraţi şi surori, iubiţi credincioşi,

Retrăind cu îndreptăţită speranţă Adventul acestui an jubiliar şi sărbătorind cu entuziasm reînnoit Crăciunul anului 2000, prin care de fapt bisericeşte am intrat în mileniul trei, trebuie să fim conştienţi că anunţăm lumii adevărata lumină, pe Cristos Domnul. Isus, care s-a născut pe pământ, este Dumnezeu adevărat şi om desăvârşit. El oferă fiecărei fiinţe umane perspectiva de a fi "divinizată", adică de a deveni mai mult om. Aceasta este singura cale prin care lumea îşi poate descoperi înalta vocaţie la care este chemată.

Celebrând întruparea Cuvântului veşnic şi naşterea lui Isus la Nazaret între oameni, privirea noastră este îndreptată spre misterul Sfintei Treimi, prin care ne-am învrednicit de atâta iubire. Cristos a devenit pentru noi cel mai mare dar pe care ni l-a făcut cerul. Prin el am primit iubirea Tatălui, viaţa sa dumnezeiască şi tot ce poate fi mai sfânt şi frumos. Crăciunul a devenit pentru oameni sărbătoarea bucuriilor şi a darurilor, sărbătoarea vieţii şi a iubirii, sărbătoarea noilor fii ai lui Dumnezeu prin opera lui Cristos şi a Spiritului său.

Mântuirea şi speranţa au coborât pe pământ, iar noi am fost înălţaţi la ceruri prin Fiul lui Dumnezeu făcut om şi prin întreaga iubire a Spiritului Sfânt şi a Tatălui.

Dumnezeu a intrat în istorie, s-a îmbrăcat în haina omului, a îmbrăţişat condiţia umană, s-a umilit pe sine pentru fraţii săi şi şi-a dat viaţa pentru toţi, ca şi noi să fim înălţaţi prin el şi cu el (cf. Fil 2,5-11).

El rămâne în noi până la sfârşitul veacurilor ca să ne ofere tuturor mântuirea sa. O face prin cuvântul său şi prin sfintele taine. Dar mai ales o face prin Euharistie, care este perpetuarea întrupării şi a mântuirii.

Anul acesta a fost un an euharistic, cum ne-a cerut Sfântul Părinte în TMA 55 - Euharistia este sacramentul vieţii noi şi centrul trăirii creştine. Pe plan diecezan am dorit să reîmprospătăm în noi această credinţă în prezenţa lui Isus prin cursuri speciale, prin Congresul Euharistic Diecezan, prin colocvii şi alte iniţiative.

Acum, în atmosfera păcii şi bucuriei sfântului Crăciun, vom aduna toate sentimentele noastre, toată credinţa şi vom proclama cu tot entuziasmul doxologia centrală a sfintei Liturghii: "Per ipsum et cum ipso et in ipso est, tibi Deo Patri omnipotenti, in unitate Spiritus Sancti, omnis honor et gloria, per omnia saecula saeculorum, Amen. (Prin Cristos cu Cristos şi în Cristos, ţie Dumnezeule Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea, în toţi vecii vecilor, Amin).

Mulţumindu-vă pentru credinţa arătată, vă doresc, împreună cu Preasfinţitul episcop Aurel şi cu toţi colaboratorii, adevărate bucurii de Crăciun, un nou entuziasm în credinţa în Cristos şi un sfânt curaj pentru intrarea în noul mileniu şi vă spun tuturor: "Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărăţia Duhului Sfânt să fie cu voi toţi".

Petru Gherghel, episcop de Iaşi