Colindă! Colindă! Colindă!
Copile bălai,
poleieşte-mi în aur
bătrâna mea tindă
cu cântec adus
de îngeri din rai.
Înalţă-te-n rugi
bătrâne pământ de-acolo, de sus,
culege podoaba de stele
pentru pruncul cel sfânt,
pruncul Isus!
În noaptea asta
glasuri a mii de copii
vor fi un cor pe-ntregul pământ,
un cor unit
alături de îngeri şi stele
pentru colindul cel mare,
colindul cel sfânt.
Eugenia Popa-Cohuţ
* * *
Noapte de Crăciun
Câţi copii nu cad pe gânduri
În seara de Moş Crăciun?
Oare pentru ei bătrânul
Va avea ceva mai bun?
Ei privesc în bezna nopţii
Şi aevea-l văd pe Moş
Vesel, înfruntând nămeţii,
Fără sanie, pe jos.
Astfel îi cuprinde somnul
Şi în vis îl văd pe Moş
Cum s-apropie cu sacul
Să le dea ce-i mai frumos.
Păru-i nins şi barba-i albă,
E trudit de ani moşneagul,
Ochii mici sclipesc pe faţă
Tot purtând cu el toiagul.
Îl întreabă: de-i cuminte,
De-i ascultă pe părinţi,
Fii copil cu luare-aminte
Şi pe Moşul să nu-l minţi.
Uşurează-a lui povară
Lăsând multe jucării.
Copilaşului ce doarme
Îi aduce bucurii.
Pr. Constantin Nastase
* * *
Crăciunul
Dinspre zări se aude
Un glas molcom: pregătiţi
În inimile voastre
O iesle, în care, să-l adore,
Să-l adore sufletul tău
Şi inima ta,
Că de multe veacuri
Mulţi l-au aşteptat să vadă
Acest soare nou,
Această lună nouă.
Pleacă-te suflete al meu
Şi adoră-l pe Fiul
Celui Preaînalt,
Care, dintr-o împărăţie
Atât de mare şi frumoasă,
Ca ochii mei,
Nu au văzut şi nu au priceput,
Atâta frumuseţe.
Tu pruncuşorule iubit,
Tu printr-o stea,
Tu ne-ai vestit
Că vei veni ca un luceafăr,
Iar noi cu toţii am alergat
Prin şanţuri, mlaştini şi câmpii
Ca să venim în faţa ta
Fiecare cu ce are mai bun
În sufletul său.
Noi nu avem
Nici smirnă, nici tămâie,
Ci avem un suflet
Şi o inimă bună
Noi ţie ţi-o dăm,
pruncuşorule iubit.
