Interviu cu Andrei Stefancic (Redi), responsabilul ramurii masculine a focolarinilor - Cine sunt focolarinii?
Focolarinii sunt membrii comunităţilor numite focolare care sunt inima Mişcării Focolarelor. Chiara Lubich în anii '40, simţind că Dumnezeu o cheamă să-l urmeze în mod total, a găsit inspiraţie în familia din Nazaret, unde Iosif şi Maria au trăit cu Isus în mijloc. Aşa s-a născut focolarul: o comunitate de laici consacraţi, care trăiesc în mijlocul lumii exercitând şi o profesie, precum o aveau şi Isus şi Iosif. Şi acesta e scopul principal al focolarului: aceia care fac parte din el să trăiască cu Isus în mijloc. Acest mod de a trăi îşi are modelul în viaţa Sfintei Treimi. Când reuşesc viaţa lor se umple de Dumnezeu. Focolarinii trăiesc în case asemănătoare caselor altor oameni. Se îmbracă la fel ca oamenii din jurul lor. Ceea ce ei vor să îi deosebească este să lase ca Isus să trăiască în fiecare. Astfel toată viaţa are un caracter sacru. Pe acest Isus din mijlocul lor ei doresc să-l dăruiască lumii. În acest sens toată mişcarea doreşte s-o imite pe Maria - cea care l-a dăruit lumii pe Isus. Scopul specific mişcării e lumea unită, pentru care Isus s-a rugat: "Ca toţi să fie una". Între focolarini sunt catolici, ortodocşi, luterani, precum şi musulmani, budişti... care împărtăşesc acelaşi "stil de viaţă", bazat pe iubire şi unitate.
- Ce înseamnă Mariapolis?
Mariapolis este Oraşul Mariei şi s-ar putea defini ca un mare focolar temporar (3-4 zile), sau ca o bucăţică de societate nouă care vrea să experimenteze cum ar fi lumea dacă toţi ar trăi Evanghelia, iubirea... Aici vin cele mai diferite persoane: bărbaţi, femei, tineri, copii, preoţi, călugări, familii, profesori, muncitori... pentru a trăi iubirea reciprocă, pentru a-l experimenta pe Cristos şi a-l duce după aceea în societatea unde trăiesc: acasă, la şcoală, la fabrică...
- Ce a adus nou întâlnirea de la Pralea?
În mod deosebit la Pralea am simţit că suntem o singură familie. Pentru aceasta, desigur, ne-a ajutat şi ambientul: o casă în natura frumoasă, departe de zgomotul oraşului. Am fost 380 de persoane din toate colţurile ţării şi din Republica Moldova. În prima zi au fost prezenţi Preasfinţitul Gherghel şi Preasfinţitul Anton Coşa din Chişinău. Tema principală a fost: "Dumnezeu există, l-am întâlnit". Prin mărturiile diferitelor persoane, prin întâlnirile în grupuri şi prin contactele personale spontane am experimentat prezenţa lui Isus. În acest climat fiecare diferenţă a fost un dar şi o îmbogăţire reciprocă, de exemplu cântecele şi Liturghiile în limba română şi maghiară. Am participat toţi la o minunată Liturghie greco-catolică la care un preot ortodox a contribuit cu un cântec liturgic ortodox.
