Speranţe şi tensiuni O comisie a reprezentanţilor catolici şi ortodocşi şi-a încheiat marţi, 18 iulie, întâlnirea care a început în ziua de 9 iulie pentru a discuta probleme care despart Bisericile, dar a arătat cu claritate că rămâne multă muncă până ca unitatea să devină realitate. La lucrările comisiei au participat din partea Bisericii Romano-Catolice ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, din partea Bisericii Greco-Catolice PS Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, şi din partea Bisericii Ortodoxe Române PS Timotei Seviciu, episcopul Aradului, şi pr. Ioan Ică jr.
Cea de-a opta sesiune plenară a Comisiei Internaţionale Comune pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă a avut loc în perioada 9-19 iulie, la Colegiul şi Seminarul "Muntele Sf. Maria" din Emmitsburg - Baltimore, Maryland, SUA. Această comisie a fost înfiinţată în 1979 de către papa Ioan Paul al II-lea şi patriarhul Dimitrios I de Constantinopol. Ea a mai avut până acum şapte întâlniri: pe insula Pátmos, Grecia, în 1980; la München, Germania, în 1982; la Govia, în insula Creta, Grecia, în 1984; la Bari, Italia, în 1986; la Uusi, Finlanda, la 1988; în Freising, Germania, în 1990; şi la Balamand, Liban, în 1993. După întâlnirea de la Balamand, dialogul catolic-ortodox s-a întrerupt din cauza dezacordurilor privind statutul Bisericilor catolice răsăritene şi, mai târziu, din cauza războaielor de pe teritoriul fostei R.S.F. Iugoslavia.
La Balamand participanţii au căzut de acord că ataşarea una după alta a Bisericilor locale răsăritene la Roma nu este cel mai bun mod de a se ajunge la unitatea creştină. În acelaşi timp, Declaraţia de la Balamand afirma că Bisericile catolice răsăritene existente au dreptul să îşi păstreze propria lor identitate.
Întâlnirea Comisiei Internaţionale Comune pentru Dialogul Teologic de anul acesta a fost coprezidată de către cardinalul Edward Idris Cassidy, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine, şi arhiepiscopul ortodox Stylianos de Australia. Din partea Bisericii Catolice au participat arhiepiscopi, episcopi şi teologi din SUA, Italia, Austria, Belgia, Bosnia-Herţegovina, Germania, Grecia, Israel, Liban, Polonia şi România. Din partea Bisericii Ortodoxe au participat mitropoliţi, episcopi şi teologi de la Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, de la Patriarhiile Alexandriei, Antiohiei, Moscovei şi României şi din Bisericile Ciprului, Greciei, Albaniei, Poloniei, Finlandei şi Estoniei.
Declaraţia oficială a comisiei, de la încheierea întâlnirii, a arătat că tema conferinţei a fost: "Implicaţiile ecleziologice şi canonice ale uniatismului". Comisia a spus că uniatismul este "un subiect care are o importanţă particulară o dată cu schimbările care s-au petrecut în Europa Centrală şi de Est în ultimii zece ani".
Declaraţia este întrucâtva pesimistă: "Deşi reacţiile au fost în general pozitive, documentele privind aspecte teologice şi indicaţii practice au fost primite cu rezerve de unii, de alţii au fost chiar respinse, câteodată din ambele tabere. S-a simţit astfel nevoia continuării din partea comisiei comune a reflecţiei pe tema acestei probleme extrem de spinoase". "Dat fiind însă că nu s-a ajuns la un concept teologic comun asupra uniatismului, s-a hotărât să nu se dea încă o declaraţie comună." "În ciuda tuturor dificultăţilor, comisia speră că prin acest proces se va avansa pe drumul spre comuniunea deplină dintre Biserica Catolică şi Bisericile ortodoxe", încheie comunicatul.
Comisia Internaţională Comună a devenit interesată în mod special de problema uniatismului începând cu cea de-a şasea sesiune plenară din 1990 de la Freising, Germania, şi continuând cu sesiunea a şaptea din 1993 de la Balamand, Liban.
Uniatismul este o problemă deosebită în fosta Uniune Sovietică, şi în special în Ucraina, unde Biserica Catolică a ieşit la lumină după căderea comunismului. Ortodocşii şi catolicii au conflicte privind retrocedarea proprietăţilor confiscate de sovietici, iar ortodocşii pretind "reîntoarcerea" catolicilor de rit răsăritean în sânul ortodoxiei.
