Habemus Nuntium. O mare bucurie

Biserica Catolică este universală prin definiţia ei, iar capul ei văzut se află la Roma- Cetatea Eternă rămasă de la Sfântul Petru să fie Centrul Creştinismului. Răspândindu-se în lumea întreagă, Biserica Catolică s-a organizat în interiorul fiecărei ţări păstrând mereu comuniunea cu Capul eu unic: Sfântul Părinte Papa. Acest lucru se realizează prin episcopii diecezani care sunt păstorii fiecărei biserici locale şi care sunt aleşi şi numiţi de însuşi Pontiful Roman. În relaţiile oficiale cu guvernele ţărilor catolice sau în care există comunităţi catolice, Sfântul Părinte Papa are un reprezentant special, care poartă numele de Nunţiu. În limbaj civil acest nume corespunde titlului de Ambasador, iar sediul reprezentantului papal se numeşte Nunţiatură.

În baza înţelegerii de la Viena din anul 1962, Nunţiul Apostolic din orice ţară este ipso facto şi Decanul Corpului Diplomatic acreditat pe lângă guvernul respectiv.

În România a încetat să mai fie un Nunţiu Apostolic îndată după instaurarea dictaturii comuniste. În anul 1951. Relaţiile oficiale dintre România şi Sfântul Scaun au fost întrerupte iar Nunţiatura a fost închisă.

După evenimentele din decembrie 1989 s-au deschis noi relaţii între România şi Sfântul Scaun şi a fost reconstruit cu luciditate şi realism arcul relaţiilor cu Roma de care suntem legaţi prin grai şi structură biologică şi religioasă. Sfântul Scaun a numit un Nunţiu la Bucureşti iar România a stabilit un Ambasador pe lângă Statul Vatican. La 18 august 1990, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea ne-a făcut cunoscută vestea cea nouă (= nuntium novum) alegându-l pe Excelenţa Sa Arhiepiscopul John Bucovsky şi numindu-l Nunţiu pentru România.

Numele Preasfinţiei Sale este cunoscut în lumea ecleziastică deoarece a fost una dintre persoanele care au întreţinut relaţiile cu Biserica din România pe parcursul ultimilor ani.

S-a născut la 18 ianuarie 1924 în localitatea Cerova, Slovacia. După cursurile gimnaziului la Nitra şi Bratislava, intră în Societatea misionară a Verbiţilor. Absolvind şi studiile filozofice în ţară, este trimis în America pentru continuarea studiilor teologice. La 3 decembrie 1950 este sfinţit Preot. Continuă studiile superioare la Universitatea Catolică din Washington şi la Institutul Biblic din Roma. Activează ca profesor la Institutul Teologic din Chicago unde a fost şi Rector între 1966-1967. Este numit consilier general al Societăţii misionare a Verbiţilor şi nu după mult timp este chemat să lucreze în cadrul Secretariatului e Stat al Vaticanului pentru ţările din Europa de Est: Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi România. În această calitate a vizitat de mai multe ori România şi biserica noastră locală. Experienţa pe care a căpătat-o în aceşti ani îl leagă de ţara şi de poporul nostru credincios.

Drumul început în ziua de 22 noiembrie când a venit în România în calitate de Nunţiu este nou, încărcat de probleme dar şi de speranţe. În această misiune nu este singur: ştim că îi va sta alături Dumnezeu, care nu ne-a părăsit nici o clipă; Sfântul Părinte iubeşte România şi pe alesul său, iar ierarhii bisericii noastre, preoţii şi credincioşii, care aşteaptă de atâţia ani această veste nouă, sunt hotărâţi cu toţii să-l înconjoare cu bucurie.

Din Iaşi, din întreaga Moldovă, şi Bucovină, îi trimitem bucuria şi solidaritatea noastră şi îi spunem: Bun sosit în România şi Vă aşteptăm la Iaşi!