Naşterea Domnului - 1990

"Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, iar această viaţă este în Fiul Său; cine îl are pe Fiul, are şi Viaţa" (1In 5,11).

Preacucernici părinţi,

Iubiţi credincioşi,

Marile religii ale lumii au acelaşi obiectiv: omul în căutarea lui Dumnezeu. Creştinismul introduce o notă caracteristică, prin care se diferenţiază de toate celelalte religii. Sfintele Sărbători ale Crăciunului ne oferă Întâlnirea cu acest spectaculos adevăr: Dumnezeu este în căutarea omului. El vine la un popor umil pe calea unei totale umilinţe. Naşterea lui Isus la Betleem este faptul cel mai elocvent pentru exprimarea acestui adevăr. Ea este percepută de păstori, oameni simpli şi umili. Spre El se îndreaptă oamenii străini, care pornesc din Orient urmând semnele cereşti şi glasul conştiinţei lor neîntinate. Împrejurimile Betleemului, cu peştera cea săracă, constituie condiţiile modeste alese de Noul Născut, în timp ce, la câţiva paşi în oraş erau case bune, încălzite şi o mulţime de personalităţi şi oameni de afaceri. Aceasta a fost preferinţa lui Isus la Primul Crăciun în Betleemul Iudeii. Aşa continuă să fie şi astăzi.

Sfinţii evanghelişti Matei şi Luca scot în evidenţă faptul că genealogia lui Isus urcă până la regele David (cf. Mt 1,17-20; Lc 1,27; 2,5-11), pentru a dovedi că El este Mesia. Dar dinastia regală a lui David dispăruse de aproape şase secole înainte. Porunca imperială care i-a adus pe Maria şi Iosif la Betleem, era o reamintire umilitoare a faptului că naţiunea, peste care domnise cu atâta strălucire regele David, era acum ocupată şi supusă împăratului roman străin. În acest moment se naşte Isus, într-o cetate fără importanţă pentru lumea de atunci, dar naşterea sa va schimba numărătoarea anilor şi importanţa locului. El se naşte ca un copil plăpând, dintr-o fecioară, împlinindu-se astfel Scripturile. Creatorul universului devine om.

Venirea lui Isus între noi nu este o răsplată pentru meritele şi faptele noastre căci, atunci "când bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu s-au arătat, El ne-a răscumpărat, nu pentru faptele noastre bune, dar din marea sa îndurare" (Tit 3,4-7). Nimic şi nimeni n-a stat la baza acestei hotărâri, dar iniţiativa a aparţinut numai iubirii veşnice a lui Dumnezeu: "Dragostea aceasta este: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (1In 4,10).

Dumnezeu s-a făcut om cu aproape două mii de ani în urmă, iar noi trăim acum în anul 1990. E Crăciunul- Naşterea lui Isus. E acelaşi Isus care vine. Adevărurile încredinţate nouă de Dumnezeu nu sunt trecătoare, ele sunt veşnic valabile şi nu se comemorează, ci se trăiesc. "Astăzi s-a născut Cristos, Mesia chip luminos, Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!" ne invită cântarea Bisericii. Isus este tot aşa de prezent acum, după cum era la primul Crăciun cu Maria, Iosif şi păstorii. "El a făcut cunoscută mântuirea sa" (Ps 97,3), şi o face mereu cunoscută. Dragostea lui nu cunoaşte variaţii, ea este veşnică, precum veşnic este Dumnezeu. Creştinismul este ultima şi veşnica descoperire pe care Tatăl ceresc ne-o încredinţează, iar Isus cu viaţa şi Evanghelia sa rămâne comoara noastră veşnică. "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece" (Mt 24,35). De acest adevăr şi de toată Evanghelia ne bucurăm în aceste zile.

Trăim într-o lume confuză şi dezorientată, plină de atâtea suferinţe şi neîmpliniri. Asistăm la atâtea schimbări şi răstălmăciri pe plan religios, social, economic şi politic. Rătăcirea de azi pare mai mare ca oricând. Să nu fie oare o explicaţie? Când oamenii s-au apucat să construiască un turn împotriva lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură declară că totul s-a ruinat şi oamenii s-au împrăştiat pe pământ, neînţelegându-se între ei şi rătăcind departe unii de alţii (cf. Gen 11).

Fraţilor preaiubiţi,

Pentru a construi o lume nouă, mai bună, pentru a realiza pe pământ un climat uman şi o dreptate adevărată, pentru a da stabilitate şi trăinicie în toate domeniile de activitate, este numai o cale: reîntoarcerea lui Cristos, la ieslea din Betleem, la Crăciunul adevărat şi veşnic, la Dumnezeul care vine spre om.

Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea, bun cunoscător al fiinţei umane şi luminat de Duhul lui Dumnezeu, adresează fără încetare chemarea către toţi oamenii: Nu vă temeţi de Cristos! Deschideţi larg sufletul şi viaţa voastră Aceluia care singur cunoaşte inima omului.

La acest Crăciun, pe care din darul lui Dumnezeu începem să-l redescoperim în adevărata sa valoare, vă îndemn cu stăruinţă să-l primiţi pe Cristos care îl caută pe om şi veţi dobândi cheia vieţii veşnice.

Crăciun Fericit!

Petru Gherghel, episcop de Iaşi