Preasfinţiile Voastre,
Dragi Părinţi,
Stimaţi şi iubiţi credincioşi,

"Vor veni zile fericite şi pentru acest popor român care suferă aşa de mult"- sunt cuvintele cu care îşi încheia cursul vieţii marele nostru erou şi episcop Anton Durcovici 1951.

Sufletele mari se fac proroci, nu numai prin cuvintele lor, dar mai ales prin viaţa lor. Să nu fie oare aceste zile despre care vorbea marele nostru episcop, zilele care au venit ca un dar de Crăciun asupra poporului nostru? Să nu fie oare zilele pline de speranţă pe care toţi le aşteptam, şi ele s-au arătat ochilor noştri? Să nu fie oare aceste momente binecuvântate, când Biserica noastră şi-a recăpătat libertatea, iar Dieceza noastră de Iaşi are acum dreptul la existenţă, şi după atâţia ani de suferinţă şi de rugăciune, a primit un păstor, zilele sfinte şi atât de mult râvnite?... Să se fi gândit la noi şi să le fi prorocit pentru noi??...

Oricum ar fu, un popor care a avut meritul de a avea asemenea mărturisitori de credinţă, atâţia martiri, atâţia oameni sfinţi, atâţia episcopi în Moldova, în Muntenia şi în Ardeal, trebuia să primească asemenea zile şi mai ales a fost şi este vrednic să aibă zile şi mai frumoase şi mai binecuvântate, când fiecare să se ştie că este fiu al acestui pământ binecuvântat şi brăzdat cu atâtea lacrimi şi suferinţe, pentru a se înscrie printre popoarele cele mai creştine din lume şi să fie una din familiile cele mai demne din istoria Europei.

Preasfinţiile Voastre,
Iubiţi şi cinstiţi ascultători!

Trăim zile cu adevărat binecuvântate şi sfinte!

Se cuvine astăzi să-I aducem lui Dumnezeu, unicul şi adevăratul nostru Părinte, împreună cu Sfântul Petru, cuvenită laudă pentru tot ce ne-a dat şi pentru drumul nostru în istorie:

"Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care după marea sa milă ne-a renăscut la o nădejde vie prin învierea lui Isus din morţi, spre o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi!" (1Pt 1,3-5).

Este drept ca împreună cu Apostolul neamurilor care se adresează Efesenilor, să-I aducem şi noi infinită laudă că ne-a învrednicit cu atâtea daruri: "Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat pe noi în Cristos cu toată binecuvântarea spirituală din cer" (Ef 1,3 ş.u.).

Infinite daruri pentru poporul nostru, pentru dieceza noastră, pentru mine. Mă bucur că am putut aduce astăzi laude lui Dumnezeu împreună, pentru că de unul singur m-aş fi simţit atât de mic!

Referindu-se la alegerea sa, Apostolul neamurilor, Sfântul Paul, (care era înzestrat cu atâta iscusinţă şi ştiinţă) spunea:

"Mie, celui mai mic dintre toţi (sfinţii), mi s-a dat harul acesta, ca să vestesc între neamuri nepătrunsele bogăţii ale lui Cristos" (Ef 3,8)".

Ce-aş putea spune eu astăzi?

Mie mi s-a dat harul acesta: să vestesc nepătrunsele bogăţii ale lui Cristos, ca episcop. Cu cât ştiu că n-am avut vrednicii pentru această slujire, cu atât sunt mai obligat să mă încred în Cel care m-a ales, în voi, dragi şi scumpi confraţi în preoţie, în voi, dragi şi iubiţi credincioşi, - ca să aduc mulţumiri şi să răspund la alegerea ce mi-a fost dată.

Vă mărturisesc că atunci când mi s-a făcut cunoscută alegerea, am stat şi am reflectat, cum am să pot eu împlini acest mandat?! Şi mi-a venit în minte rugăciunea lui Cristos, de dinaintea Cinei celei de Taină, în care s-a rugat pentru apostoli şi ucenici: "Părinte Sfânt, păzeşte în numele tău pe aceştia pe care mi i-ai dat ca să fie una precum suntem şi noi" (In 17,11). În această rugăciune mi-am pus tot curajul şi m-am hotărât ca să mi-o însuşesc, căutând să o împlinesc în mine şi să mă îngrijesc să se împlinească şi în alţii.

"Şi nu numai pentru aceştia mă rog, cât şi pentru aceia care vor crede prin cuvântul lor în mine; ca toţi să fie una, precum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, ca şi aceştia una să fie, ca lumea să creadă cu Tu m-ai trimis" (In 17,21).

Cât timp vom fi una - Cristos va fi în mijlocul nostru şi "cine va fi împotriva noastră" (Rom 8,32).

Excelenţele Voastre,
Dragi confraţi, Iubiţi şi preţuiţi Preoţi ai Diecezei de Iaşi,
dragi călugări şi călugăriţe, iubiţi credincioşi!

Vă invit să mă însoţiţi în a repeta cu vie credinţă rugăciunea lui Isus. Vă invit în a o transforma în viaţă, în a o realiza între voi, şi sunt sigur că nu ne va lipsi curajul şi binecuvântarea, şi vom forma o Biserică adevărată, vie, dinamică şi vom fi tuturor fraţi, şi vom forma un popor binecuvântat, o Moldovă frumoasă, o ţară credincioasă şi unită, spre lauda lui Dumnezeu şi a întregului popor.

Vreau să declar tuturor că luând ca moto aceste cuvinte ale lui Cristos şi însuşindu-mi această rugăciune sacerdotală mă simt şi mai unit cu Sfântul Părinte, Papa Ioan Paul al II-lea, căruia îi mulţumesc din inimă pentru alegerea făcută şi îi jur fidelitate: mă simt alături de toţi episcopii Bisericii noastre Catolice, mă simt fericit ştiind că toţi preoţii simt şi doresc această mare unire; mă simt încurajat de întregul nostru popor catolic şi mă simt fericit să ştiu că întreaga Biserică Ortodoxă nutreşte şi doreşte să se împlinească pe pământ cuvintele testamentare ale lui Cristos - "ca toţi să fie una" (In 17,21).

În continuare, Excelenţa Sa a salutat pe oaspeţii din ţară şi de peste hotare.

Vă mulţumesc tuturor: distinşilor oaspeţi Episcopi din Bucureşti, Timişoara, Lugoj, Alba-Iulia, prelaţilor şi preoţilor de pretutindeni.

Vă mulţumesc dumneavoastră, oaspeţilor din partea Bisericii Ortodoxe, a comunităţii evreilor!

Vă mulţumesc dumneavoastră, stimate autorităţi, Domnule ministru al Cultelor, Primarul Judeţului Iaşi şi tuturor oaspeţilor din ţară şi din Iaşi.

Mulţumesc Televiziunii care pentru prima dată a transmis din Iaşi o celebrare sacră şi sper să fie semn de bun augur; reînnoim invitaţia noastră pentru a fi cât mai des printre noi! Mulţumesc preoţilor noştri dragi, de la Seminar, din Iaşi, din dieceză şi dumneavoastră, dragi credincioşi veniţi de pretutindeni, dragi fraţi, surori şi neamuri!

Ca toţi să fie una!

Şi în încheiere apelez la acelaşi nume cu care am început: Episcopul Anton Durcovici. El a făcut o Consfinţire la Maica Domnului, care n-a încetat de atunci. Vă rog să-mi daţi voie s-o reînnoiesc: Fie ca Maica sfântă să ne ţină mereu uniţi şi ocrotiţi în dieceză şi în ţară! Amin.