Mulţi oameni de bunăvoinţă din întreaga lume au fost mereu alături de noi, românii în momentele grele prin care am trecut în ultimii ani. Toată lumea este alături de noi acum, în aceste zile de renaştere, de înviere şi speranţă. Dar cel care nu ne-a uitat niciodată, care ne-a înţeles cât se poate de bine necazurile şi suferinţele, care s-a rugat cu încredere lui Dumnezeu pentru noi este fără îndoială Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea.
Acest om "venit de departe", din Est, şi ales de Providenţă să fie, la Roma, al 264-lea succesor al Sfântului Apostol Petru, acest om, care a cunoscut şi a trăit personal ororile războiului, ale urii şi nedreptăţii, ale înjosirii şi dispreţului faţă de om, care a simţit în trupul său suferinţele unui atac organizat de forţe antiumane, în cei unsprezece ani ai Pontificatului său nu a încetat nici o clipă să se ridice cu curaj şi forţă morală în apărarea drepturilor fundamentale şi sfinte ale omului, ale fiecărui om. În predicile şi omiliile sale, în cuvântările ţinute la ONU, UNESCO şi la sediul altor organisme internaţionale, în mesajele sale prilejuite de cele mai variate evenimente, în convorbirile sale cu oameni de toate convingerile şi crezurile, în luările sale de poziţie în faţa oricăror nedreptăţi din lume, Ioan Paul al II-lea a afirmat şi afirmă cu toată fermitatea că omul este o fiinţă excepţională şi vrednică de cel mai mare respect posibil pentru singurul motiv că este om.
Adevărat "defensor hominis" (apărător al omului), cum îl numesc foarte mulţi, Sfântul Părinte Papa a fost alături de noi, românii, într-un mod special în zilele întunecate şi tragice, dar totodată şi aducătoare de lumină, de la sfârşitul anului ce abia a trecut. Aşa cum au transmis agenţiile de presă, Papa şi-a exprimat "oroarea" în legătură cu violenţa folosită împotriva manifestaţiilor din ţara noastră. În discursul său de Crăciun, el a condamnat în modul cel mai categoric atrocităţile fostului dictator, a deplâns "violenţa exercitată împotriva cetăţenilor români fără apărare" şi a lansat un apel în favoarea unor schimbări radicale, bazate pe respectarea drepturilor inalienabile ale omului.
Sfântul Părinte este alături de noi. Şi acum îmi vibrează în suflet călduroasele şi părinteştile cuvinte adresate de el, la 31 octombrie 1983, micului grup de români prezenţi în marea piaţă "Sf. Petru" din Vatican, cu prilejul proclamării de "fericit" al moldoveanului călugăr capucin Ieremia: "Salutări fraţilor şi surorilor mele din scumpa Românie". Iar un an mai târziu, la 9 decembrie 1984, a doua zi după consacrarea întru Episcop de Bucureşti a Preasfinţitului Ioan Robu, Sfântul Părinte s-a adresat grupului de credincioşi veniţi la Roma cu acest prilej, afirmând printre altele: "Avem nevoie de unitate şi de comuniune. Misterul Crucii, care se extinde asupra întregii istorii umane, să-l facă pe orice cetăţean român să devină purtător şi exemplu de unire şi de solidaritate...". Aceste cuvinte, adresate nouă acum mai bine de cinci ani, sunt valabile, mai mult ca oricând astăzi, în aceste zile de reînnoire şi de speranţă.
Tot cu acest prilej, Papa a mai spus, de data aceasta în limba română: "Preasfânta Fecioară Maria să vă ajute să puteţi aduce totdeauna mărire lui Dumnezeu. Binecuvântarea Domnului să fie cu voi, cu cei dragi ai voştri, şi cu poporul vostru".
