Duminica dintre solemnitatea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos şi solemnitatea Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu este rezervată sărbătorii Sfintei Familii din Nazaret: Isus, Maria şi Iosif. Spre această familie sunt îndreptate privirile şi toate familiile sunt îndemnate s-o imite, pentru a-şi descoperi adevărata identitate umană şi creştină.
Însă nu atât această sărbătoare, cât mai ales conştiinţa importanţei rolului familiei în societate şi îndeosebi în aceste momente istorice, în care se află societatea noastră, ne-a determinat să abordăm această tematică.
Familia este temelia pe care se sprijină atât viaţa fiecărei persoane cât şi cea a societăţii, este locul unde se află în joc atât destinul omului, cât şi al omenirii întregi, este celula vitală atât a societăţii ecleziastice cât şi a celei civile.
În virtutea poruncii primite de la Isus Cristos, de a predica Evanghelia la toată făptura (cf. Mt 16,16), Biserica în încetează să proclame "Evanghelia" realităţii familiale; ea consideră că este de competenţa ei, este un drept, o datorie a ei să aprofundeze şi să soluţioneze problemele sale în lumina principiilor creştine, să acţioneze cu zel apostolic pentru ocrotirea, promovarea şi prosperitatea familiei la toate nivelele. În acest sens, forul cel mai important din secolul nostru a fost Conciliul Vatican II ţinut la Roma (1962-1965), care a considerat familia între problemele cele mai importante şi mai urgente care merită o atenţie specială pentru a-I restitui demnitatea şi măreţia (cf. Constituţia pastorală Gaudium et Spes). De asemenea, păstorii supremi ai Bisericii, prin documentele lor, ca: Humanae vitae, Familiaris consortio, etc., prin discursurile lor, predicile şi îndemnurile lor, au contribuit şi dezvoltat doctrina creştină despre familie. Împotriva tuturor ideologiilor false şi a multor pericole, care ameninţau această instituţie a familiei, Pontifii romani au apărat cu mult curaj valorile sale teologice, spirituale, morale, culturale şi sociale.
Având în vedere societatea nouă pe care vrem s-o identificăm, vom considera pe scurt relaţia familie-societate, mai precis unele principii pe care trebuie să se bazeze familia, pentru a construi o societate cu adevărat umană, bogată în valori creştine după planul divin, şi respectiv câteva principii pe care să se sprijine societatea, în vederea recunoaşterii, ocrotirii şi promovării drepturilor şi a demnităţii familiei.
Mai întâi, familia trebuie să-şi dea seama de misiunea şi posibilitatea mare de a deschide mintea şi inima membrilor săi la toate necesităţile societăţii, de a contribui în toate formele posibile şi la toate nivelele de natură politică, legislativă, administrativă, morală, culturală la renaşterea tuturor structurilor sociale şi a civilizaţiei noastre. Astăzi, mai mult ca oricând, este necesară prezenţa activă a familiei la toate sferele sociale, locale şi regionale, naţionale şi internaţionale, militând în favoarea binelui comun, a dreptăţii, fraternităţii, libertăţii, dreptului tuturor la educaţie şi formare intelectuală, la locuinţă, loc de muncă şi tot ceea ce priveşte promovarea şi formarea integrală a omului. Într-o societate pusă în pericol de violenţă şi compromisuri morale, familia creştină este chemată să se opună forţelor de corupţie, să influenţeze mijloacele de comunicare în masă şi autorităţile competente pentru salvarea tuturor valorilor, în special a celor morale creştine. Contribuţia cea mai mare însă o va aduce familia creştină prin exemplul şi mărturia unei vieţi comunitare bazată pe fidelitate, sacrificiul altruism, iubire sinceră între soţi, părinţi şi copii, şi, mai presus de toate, credinţa puternică în Dumnezeu, izvorul oricărui bine.
De importanţă vitală sunt şi datoriile societăţii civile faţă de familie. Ea este obligată să creeze şi să asigure un climat sănătos care să stimuleze şi să cultive valorile autentice ale familiei; ea trebuie să acţioneze pentru ca tinerii care intenţionează să întemeieze o familie şi familiile deja constituite, să beneficieze de tot ceea ce este necesar pentru întreţinere, sănătate, instruire profesională şi generală, de tot ceea ce este indispensabil pentru o viaţă demnă şi fericită. Referitor la aspectul delicat, dar foarte important al educaţiei copiilor, trebuie recunoscut dreptul inalienabil al părinţilor în alegerea şi stabilirea modului de educaţie civilă şi religioasă.
O responsabilitate majoră a autorităţii civile este tutelarea moralităţii publice, combaterea, chiar prin legi speciale, a tuturor curentelor şi formelor de degradare a bunelor noastre moravuri. Statul nu poate avea faţă de familie doar funcţii de notariat, prin simpla înregistrare a naşterilor şi deceselor, a căsătoriilor şi divorţurilor, dar trebuie să iniţieze o politică social-familială inteligentă, curajoasă şi perseverentă în favoarea demnităţii şi stabilităţii familiei. Societatea are nevoie de familie pentru supravieţuire, ea fiind locul preţios al creşterii persoanelor şi umanizării noilor generaţii, este celula vitală în care se realizează forma cea mai elementară de convieţuire umană, prima iniţiere la viaţa socială, prima şcoală de educaţie sănătoasă, în care se află viitorul şi speranţa ţării noastre.
În sfârşit, unitatea şi stabilitatea sa economică, juridică, morală şi religioasă formează o condiţie absolută pentru adevăratul progres.
Nu este locul aici să tratăm în mod complet despre relaţia dintre familie şi societate. Ceea ce aş vrea să mai accentuez, este faptul că glasul conştiinţei creştine şi al Bisericii ar trebui ascultat mult mai des şi cu mai mult folos. Exigenţele istoriei trebuie să înveţe tinerele generaţii că un creştinism autentic şi solid posedă formula adevăratei vieţi familiale şi sociale. Sunt profund convins că idealul familiei creştine şi al societăţii este posibil. Depinde de noi, preoţi şi creştini, de a desfăşura o activitate catehetico-pastorală mai intensă pentru renaşterea şi promovarea identităţii umane şi creştine a societăţii familiale şi civile.
Instituirea sărbătorii Sfintei Familii din Nazaret şi practica binecuvântării familiilor la început de an nou nu are alt scop decât acela de a apăra societatea familială şi în consecinţă întreaga societate umană, de toate relele şi de a implora binecuvântarea divină asupra tuturor. Dea Bunul Dumnezeu ca familiile noastre şi întreaga noastră societate românească, în condiţiile noi create, să-şi redescopere demnitatea umano-creştină, să conceapă, să organizeze şi să-şi trăiască viaţa la înălţimea tuturor valorilor teologale, spirituale, culturale, morale şi sociale.
