Reproducem primul articol publicat în nr. 1 al "Luminii creştinului", din ianuarie 1913.
Aşa se numeşte Isus Cristos pe sine însuşi: "Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric, dar va avea lumina vieţii" (In 8,11).
Ce mare binefacere este soarele pentru această lume! Dacă ar dispărea de pe bolta cerească, toate fiinţele ar înceta să mai existe, s-ar nimici orice viaţă pe pământ.
Prin nenumăratele raze ce le trimite în toate părţile, el dă lumină şi căldură trebuincioasă propăşirii tuturor vieţuitoarelor. Niciodată nu vom putea pricepe în-de-ajuns marea binefacere ce ne-o dă Dumnezeu prin acest corp ceresc, care pluteşte în văzduh, dând viaţă şi farmec întregului cuprins.
Mai este un alt soare pentru toată suflarea omenească de pe pământ,, de o însemnătate mai mare decât soarele ce încântă ochii noştri trupeşti; un soare care este pentru suflet, ceea ce soarele de pe cer este pentru trup.
Şi care este acest soare? "Eu sunt lumina lumii", zice Isus Cristos. Ca un soare binefăcător, pornit din sânul lui Dumnezeu, s-a arătat Isus pe acest pământ spre a lumina cu lumina adevărului întunericul minţii omeneşti.
Lumina, ce se răspândeşte de la acest soare dumnezeiesc, sunt sfinte învăţături aduse din cer pentru noi; învăţături ce ne arată calea dreaptă şi sigură, ce ne duce la dobândirea vieţii veşnice.
Pe lângă învăţăturile sale, Isus Cristos ne-a pus la dispoziţie numeroase mijloace, care să ne facă vrednici de fericirea veşnică, să ne încălzească inimile cu acea căldură cerească care este în stare să deştepte într-însele un dor nespus după adevărata fericire, şi să ne întărească în greutăţile pe care le întâmpinăm în drumul nostru spre cer - ne-a dat, cu un cuvânt, harul său.
Pentru răspândirea acestor adevăruri descoperite de dânsul, - pentru lăţimea credinţei, - şi pentru împărtăşirea mijloacelor de mântuire, Isus Cristos a trimis pe Apostoli la toate neamurile, ca să le înveţe poruncile sale. Şi urmaşii Apostolilor până azi împlinesc această poruncă a Învăţătorului dumnezeiesc.
Dar unde nu ajunge glasul lor, acolo poate aduce un folos nepreţuit o scriere, care se ocupă de propovăduirea aceloraşi adevăruri. Mai ales aici, la noi, unde catolicii sunt câteodată aşa de împrăştiaţi, lipsa unei asemenea scrieri se simte cu atât mai mult.
O astfel de scriere vrea să fie periodicul "Lumina Creştinului". Lumină voieşte să fie pentru toţi, adică să propovăduiască pe înţelesul tuturor adevărurile aduse nouă de Isus Cristos; să înlesnească totodată răspândirea acestui foc dumnezeiesc, despre care vorbeşte El însuşi: "foc am adus din cer pe acest pământ şi ce voiesc altceva decât să se aprindă". Lumină veşnică fie şi prin aceea că va aminti evenimentele cele mai însemnate din lumea catolică, care sunt în stare să ne întărească în credinţa noastră.
Aşadar scopul principal al "Luminii creştinului" este de a răspândi cunoştinţa credinţei şi de a îndemna la viaţă cu adevărat creştinească, bazată pe principiile credinţei catolice. Iar scopul secundar este de a aduce faptele mai însemnate din Biserica catolică, ca să ştie şi catolicii noştri, ce se petrece în lumea catolică.
Unele din mijloacele, prin care s-ar putea ajunge scopul propus, ar fi şi următoarele: Expunerea adevărurilor credinţei, a poruncilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii, a sacramentelor şi a mijloacelor de sfinţenie, apărarea credinţei şi a Bisericii împotriva învinuirilor aduse din partea necatolicilor; explicarea anului bisericesc şi a diferitelor ceremonii ce se întâlnesc în decursul lui; propunerea pildei dată de oameni mari ai Bisericii, în a căror viaţă se oglindesc învăţăturile lui Isus Cristos, căci "cuvintele mişcă, dar pildele atrag". Povestirile morale nu vor fi excluse din "Lumina creştinului", căci este cunoscut, că în unele împrejurări se ajunge printr-însele cu mult mai uşor la scopul hotărât decât prin simpla expunere a adevărului.
Primeşte aşadar, iubite cititor, această "Lumină a creştinului", care bate cu oarecare sfială la uşa ta; primeşte-o, căci îţi va fi totdeauna un prieten şi sfătuitor la bine în toate împrejurările.
Dea Dumnezeu ca această "Lumină" să pătrundă până în cea din urmă locuinţă, unde se află un catolic, spre a-i aminti ceva despre credinţă, despre datoriile lui, şi astfel să-şi dea bine seama de ceea ce trebuie să facă spre a se putea mântui. În chipul acesta "Lumina creştinului" ar fi un adevărat ajutor şi întrucâtva un suplinitor al preotului acolo, unde el nu poate pătrunde decât rareori, şi atunci numai în grabă. Această "Lumină" I-ar sta totdeauna la îndemână, să-l lumineze, când ar lua-o în mână.
Oricine ai fi, cel ce citeşte aceste rânduri aduse ca o solie de "Lumina creştinului", ia-ţi hotărârea de a sprijini după putinţă această "Lumină", ca să-şi poată ajunge, câtuşi de puţin ţinta propusă.
Isus Cristos, adevărata "lumină a lumii" să o întovărăşească cu binecuvântarea sa în drumul ei, ca să aducă roade îmbelşugate în inimile tuturor acelora, care o vor primi în mijlocul lor.
